skip to main |
skip to sidebar
Am ajuns sa ma hranesc cu durere. Sa traiesc asa mereu? Nu pot crede in tine... Simt uneori ca locul meu nu e langa tine. Parca uneori uiti sa imi arati ca ma iubesti, sau poate chiar nu o faci! Nu ma pot apropia mai mult de tine. Nu pot! Imi e asa de greui sa traiesc cu gandul ca ai fost cu altcineva in timp ce eu visam la tine... cand simteam ca te respir, cand credeam ca suntem atat de indragostiti incat nimeni si nimic nu poate sa ne desparta... dar uite ca ruptura s'a produs atunci... cand tu ai ales sa iti petreci timpul cu ea.
Stii ce e interesant?! Ca eu am simtit asta! Dar m'am contrazis...un om ca tine nu poate face asta..asa mi'am zis. Dar uite ca ai reusit, si inca fara nici o retinere ai venit a doua zi la mine, ca si cum nimic nu s'a intamplat. Cum ai avut curajul sa ma mai privesti in ochi? Nu stiu ce m'a facut sa te accept asa. Ma doare sa fiu langa tine. Ma doare,,,si totusi nu stiu ce ma opreste sa plec. Ma mint singura... Am crezut ca esti altfel, dar aparentele inseala. Acum stiu ca nimic nu conteaza in viata asta mai mult decat sa fii langa persoana potrivita. Acum raman cu visele... Atat! Din tot ce am vrut sa cred nu raman decat regrete... Regretul ca nu am plecat cand aveam ocazia. Regretul ca am dat tot ce am avut mai bun unui om care nu merita, unui om care m'a inselat si care niciodata nu m'a dorit cu adevarat. Altfel as fi simtit asta.
As pleca undeva departe sa uit de tine si de durerea care m'ai facut sa simt. As pleca undeva, sa nu mai poti auzi niciodata nimic de mine. AS PLECA UNDEVA SA TE UIT. As pleca undeva , unde sa pot sa tip cat de tare pot, sa nu imi mai simt durerea. As pleca undeva ... sa poti ramane tu...
...dar ma resemnez, si traiesc acelasi calvar in fiecare zi. Traiesc langa omul care nu ma doreste, si niciodata nu m'a dorit langa el. Si asta e cel mai dureros.
Raman....