Cred ca ma aflu la capat de drum. Nu mai gasesc motive sa fiu ca inainte. Totul mi s-a confirmat. Am trait intr-o minciuna pana acum.E ciudat...e ca si cum nu as mai fi. Se comporta cu mine ca si cum nu as mai fi existat. De ce? E prea dureros sa traiesti alaturi persoana.... sa crezi ca e persoana care te completeaza, care empatizeaza cu tine, simte cu tine, plange si rade cu tine. Si totusi intr'un mod sfidator,,,acea persoana sa fie in aceiasi camera cu tine,,,cand esti cu sufletul rupt, cand te sfasii de durere,,,si el nici macar nu te observa. Eu nu mi-am legat sufletul de nimeni.
Citeam zilele astea o carte, care in mod ciudat mi'am facut'o cadou de ziua mea. da!Eu pentru mine!!..Cum sa te vindeci de nefericire!... si intr-un mod miraculos am inceput sa cred ca se poate. Dar ieri mi-am dat seama ca ar fi prea teatral, prea meschin din partea mea. Ar fi o nebunie curata sa incerc sa fiu fericita tocmai acum... cand stiu ca nu sunt facuta pentru asta. Sa lupt impotriava curentului?...am intrat intr-o stare aiurea. Plang fara sa stiu de ce,,, de fapt am prea multe motive.
De teorii sunt satula. Sa ma incurajez singura,,,parca am obosit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aici sunt asternute,,ganduri,sentimente, lectii de viatza.