Nebunia gandurilor

Vreau sa scriu de ceva timp.

 Vreau sa imi descarc iar sufletul. Si simt nevoia acuta sa fac asta. Din ce in ce mai mult. Totusi nu am nimic nou de zis. Doar aceleasi simtiri oe care le traiesc mereu de o vreme in coace si simt nevoia sa ies putin din monotonia asta demential de dureroasa.Scriu aici si imi eliberez putin gandurile... atat. Nu stiu de ce simt nevoia sa fiu imbratisata mereu. si in acelasi timp imi doaresc sa fiu singura. Am strans in mine atata ura, ganduri rele, dispret, incet simt repulsie la orice, chiar si la felul meu preferat de mancare. Stiu,,,scriu aici doar aberatii, fara sa se lege vreo idee. Dar asta e nebunia din mintea mea acum.E logic ceva? Atata monotonie in viata mea. Atat de mult seamana zilele una cu alta incat ma pierd in ele. nu mai stiu in care ma aflu, nu mai stiu sa ma definesc. ma pierd prin pripriile mele ganduri si nu stiu cand voi iesi la liman. Vreau sa ma ajuti...dar tu nu mai poti,,,nici sa vrei nu mai poti, nu ar fi normal, nu ar fi logic...nu ar fi cum trebuie. Sau de fapt cum trebuie sa fie? cine salveaza pe cine??cum sa iti mai cer ajutorul cand eu te`am lasat singur,,,, cand eu te`am tradat. Departe ...Idei. Nimicuri. Minciuni. Dispret. Zambete false. Ganduri profunde indreptate spre tine. Atat.