Te mai astept

 A trecut o viața?? Sau cât trebuie sa mai aștept? Sa te aștept pe banca aceia rece, acoperită cu frunze aurii… sa te aștept cu respirația sacadata și cu inima tremurând de emoții, ca am trăit o viața fără tine… și atât îmi rămâne sa te văd, sa te privesc in ochi și sa îți citesc toate regretele, momentele când inima ți-a stat in loc de bucurie, când ai plans și ai ras, când ai fost in extaz și in agonie…. Când luat de valul vieții nu ai uitat de mine, și visând cu ochii deschiși m-ai simțit , mi-ai simțit iubirea, respirația și teama ca nu o sa vii … 

Ca nu ai sa apari in ziua aia senina de toamna, frunzele nu o sa îți sărute tălpile, eu nu o sa îți aud inima cum bate cu putere, nu o sa te pot privi in ochi… sa îți citesc viața trăită fără mine.

Dar o sa continui sa te visez in taina. Pentru ca ai fost cel mai real lucru din viața mea. Ma întorc mereu acolo, unde am trăit cu adevărat, unde am ras cu pofta, am plans amar , și de unde am inima incompleta.

Alții încă visează sa trăiască așa iubire, sa simta așa intens.

 Nu te-am uitat … te am in inima , aud in ecou cum îmi șoptești cum nimănui nu ma poate iubi mai mult decât tine, îmi saruti ochii când plâng și mereu îmi zici ca nu merita sa plângă 💔 

Dar tu nu ești și asta doare. Ma doare plecarea ta, ma doare golul imens, ma doare cum a înghețat totul in mine in lipsa ta. Nimeni nu m-a înțeles . Am trăit pana acum așa… doar sa fiu. Știi tu oare cum e sa trăiești așa??? Sa nu contezi pentru nimeni? Universul meu ai fost tu. Ești și vei rămâne veșnic iubirea vieții mele 

Acum 5ani

Sunt Cinci ani. Sunt cat o viata. Sunt atata timp cat m-am tot mintit ca pot sa fiu fericita, ca suntem fericiti... Ca ne intelgem bine. Dar realitatea nu e Asa.

Mi-am pus sufletul pe foaie in fata ta, si nu ti-a pasat. Ai citit Fara interes sufletul meu si l-ai mototolit ca pe o ciorna de hartie, si l-ai aruncat la gunoi.

Dupa Cinci ani inca Mai sper, si culmea ca in una din zilele trecute ne-am simtit minunat, am iesit la film Doar noi doi, am iesit seara la plimbare... In timp ce ne plimbat eu vorbeam despre noi, ca ce repede a trecut timpul impreuna, cum o sa sarbatorim anniversarea noastra, dar tu erau plecat departe cu gandul si ma aprobai absent.  In urmatoarele zile ai inceput sa fii din ce in ce mai ganditor, si te-am surprins de multe ori uitandute in gol, vorbeam cu tine si parca vedeai prin mine, parca nu existam in fata ta. Noaptea ai inceput sa raspunzi la emailuri pt munca, dimineata devreme (inca nu s.a luminat) si tu raspunzi la tel in legatura cu munk.

Nu stiu si nu pot sa imi dau seama daca eu gresesc, si unde. Am incercat sa vorbesc deschis cu tine, dar surprinzator pt mine imi spui mereu pe un ton raspicat ca exagerez eu, ca tu trebuie sa aduci bani in casa, si asmd.

Iti scriu scrisoarea asta direct tie, dar nu ti-o voi da niciodata sa o citesti pentru ca nu ar face nici o diferenta. Eu doar imi descarc sufletul.