te caut mereu...

Ma pierd in amintirile cu tine, doar ele imi dau sperante, doar ele ma mentin treaza... tu nu stii, nu stii... nu stii...

Stau in pat, citesc o carte, dar nu inteleg nimic. Randuri scrise, litere ce-mi fug prin fata ochilor plini de lacrimi... Fara tine sunt nimic... lumea mea mica e trista, iubirea nu e reala, iubirea nu exista, dragostea nu e nimic... ma doare inima

!

Ma uit la televizor si nu vad nimic, privesc luna noaptea... nu vad nimic... fara tine sunt nimic...

Inima mea, trupul meu, nu simte nimic. Fara tine ma simt ciudat! Rad, dar nu e rasul meu... e un ras isteric, plin de lacrimi, plin de suferinta.

Incerc sa fac orice, sa nu mai ajung acasa ca sa uit de tine, sa uit de noi... Parca totul imi aminteste de tine, de clipele cu tine!

Un club... o strada... o banca in parc... o plimbare, o strangere de mana, un sarut pasional furat... o mangaiere... o privire... un zambet...

Lacrimile dau navala pe chipul meu trist... si-mi este dor... imi este dor de tine...

jurnalul unei amintiri

Am ignorat atat de mult amintirile acestea pentru ca doar gandul la ele mi-era insuportabil. Le-am ascuns in colturi intunecate si le-am ferecat bine, cu lacate mari, pentru ca aveam nevoie sa stiu ca sunt puternica. Sa stiu ca nu-mi mai afecteaza existenta. Sa ma mint ca nu mai are importanta. Ca am putut trai la fel de bine si asa. Ca mi-a fost bine, ca toate acestea nu au lasat decat urme minore. La ce bune amintirile care te macina pe dinauntru ca o carie? De ce sa le pastrezi? De ce sa le revezi ca pe un film pus pe repeat? Si sa te doara. Sa-ti vina sa urlii toate cuvintele pe care le-ai tinut atat de adanc in tine pentru ca restul sa nu vada ca de fapt esti la pamant, ca aparenta raceala cu care tratezi lucrurile e doar o masca in fata slabiciunii pe care nici ei n-ar suporta-o. Dar sa nu poti, nici macar acum. Pentru ca ii iubesti prea mult ca sa le arati partea asta din tine. Pentru ca imaginea pe care si-au creat-o ar disparea in cateva secunde si nimeni si nimic, niciodata n-ar mai putea-o reinvia. Dar nu poti fara ele. Iti aduc aminte ca esti in viata, te tin in viata. Iti aduc aminte ca trebuie sa-ti demonstrezi tie in primul rand ca esti mai puternic decat orice pedeapsa primita de la destin. Pedeapsa pentru care nu erai pregatit atunci. Pedeapsa primita pe vremea cand nici macar nu stiai sensul acestui cuvant. Vine momentul in care le eliberezi. Nu le mai poti tine inchise. Vine momentul in care, oricat de teama ti-ar fi, trebuie sa-ti infrunti trecutul. Sa te maturizezi atat cat cere situatia respectiva, sa ignori faptul ca maturizarea asta a avut loc demult, fortat sh sa zambesti inca, pentru ca, orice s-ar intampla, copilul acela o sa te ridice din mocirla. Vine momentul in care fiecare imagine pe care ti-o amintesti te loveste, te doboara, te lasa greu, la pamant, cu sufletul in palme, resemnat ca oricine l-ar putea acum strivi cu un pas. Dar nu mai conteaza. Fiecare amintire e vie, fiecare imagine, chiar daca e putin stearsa, te duce in timpul pe care credeai ca l-ai uitat. Care pana nu demult iti era strain, nu facea parte din tine, din viata ta. Si zambesti. Zambesti cu lacrimile siroindu-ti; zambesti cu o durere pe care n-o inteleg multi, cu o seninatate care duce la nebunie. Un zambet rece, de sticla, ca de mort. Un mort viu, un suflet prins intre doua vieti. Acum mai mult ca oricand simti viata scurgandu-ti-se prin vene si ai curajul sa pronunti cuvantul acela. Totusi nodul din gat ramane, ca o piedica. O piedica sa-ti aduca aminte ca n-ai sa-i stii niciodata sensul, ca n-ai sa-l poti rosti niciodata tare, fara sa-ti tremure vocea, fara sa simti ca ti se inmoaie genunchii, fara sa-ti piara vocea, fara sa ramai fara aer. Pentru ca tu, n-ai sa stii niciodata adevaratul lui sens. Vine momentul sa privesti in urma si sa realizezi ca nu doar tu ai luptat cu amintirile, ca sacrifciile pe care altii le-au facut tocmai in numele acestora ti-au servit tie ca punct de sprijin. Ca suferinta pe care au indurat-o altii e semnificativ mai mare. Sh asta, din nou te face mai puternic, gata sa lasi din nou in urma tot ce te leaga de momentul acela, sa-ti vezi de drum, fara sa privesti o secunda inapoi, sa-ti reiei masca de om puternic, om care spune zambind „nu-i nimic, a trecut mult timp, nu mai conteaza” si sa-ti infigi un pumnal in suflet de fiecare data cand faci asta. Insasi ideea ca au fost si vor fi atatea momente in care absenta aceasta te-a macinat ca un parazit, ideea ca n-ai sa poti avea niciodata anumite sentimente, ca n-ai sa poti trai niciodata anumite momente, te lasa fara suflare, te impige pe marginea unei prapastii la fel de adanci precum moartea. Dar acum nu mai poti sa ignori. Nu mai pot sa le ascund. Sunt atat de aproape incat simt viata din ele. Sunt atat de putine incat imi vine sa strig de durere. De fiecare data mai putine. Se pierd in intunericul coltului in care le ascund. Iar absenta lor e infinit mai sfasietoare decat orice alta durere. Uitarea e cea mai mare pedeapsa pe care as putea-o primi. In momentul in care va disparea si ultima frantura, ma voi considera un om mort. Sec. Lipsit de viata, de trecut, de suflet. A fost nevoie de o perioada destul de lunga sa-mi dau seama ca amintirile sunt parte din ceea ce ma tine in viata si ca, odata la mai mult timp, e nevoie sa-ti deschizi sufletul sh sa le lasi la lumina. Pentru ca, desi e mai dureros decat orice lovitura, sh mai periculos decat o operatie pe cord deschis, iti reaminteste ce ai fost si cine esti.

cifre.ganduri.intrebari.

Nici nu mai stiu exact cand a inceput. Imi notasem data exacta pe peretii inimii. Scrijelisem cifrele cu deosebita atentie si erau atat de bine conturate incat stiam sigur ca n-am cum sa uit. N-am avut niciodata nevoie de vreo agenda sau vreun biletel care sa-mi aminteasca ziua sau noaptea in care te-am gasit. Fusese sclipirea aia pe care o ai o singura data in viata, cel mult de doua. Numaram doar zilele ce treceau pentru ca vroiam ca ele sa te faca sa-mi apartii mai mult. Pe atunci eram o naiva. Gaseam insemnatate pentru fiecare cuvant, gest si credeam ca nimic nu e intamplator. Nimeni si nimic nu mi-ar fi schimbat trairile, visele, dorintele, pasiunile, sau ma rog... tot ce ducea la tine. N-aveam timp nici sa respir pentru ca iubeam. Iubeam mai presus de orice. Iubeam mai presus de propria-mi viata. Si acum ma intreb daca nu cumva iubirea absoluta ucide. Dar n-am de gand sa filozofez sau sa scriu despre lucruri marete; si asta pentru ca n-am curaj, n-am talent. Dar totusi nu inteleg unde sunt cifrele? Ce s-a intamplat cu ele? Cine mi le-a sters sau cine le-a furat? Erau nopti in care ma gandeam doar la ele, nopti in sir le-am privit... cand dispretuitor, cand admirativ. Nu stiu daca mai stii cum sarbatoream ca nebuna implinirea inca unei zi sau luni. Aveam aniversarile mele de zi cu zi, fara invitati sau cadouri. Dar acum? Acum mi-au disparut cifrele... S-au dus dracu fara sa am vreo secunda la dispozitie sa mazgalesc pe-un colt de hartie ziua sau noaptea in care te-am gasit. Nu mai am prea multa nevoie de ele acum.... totul e inutil..pentru ca nu mai esti aici! :*:(:(

[ cateodata imi e atat de dor . si doare ]

Stii... mi'e relativ bine. N'am nimic, dar am dor de tine. Un dor de ala din cauza caruia ma rasuceam noaptea in pat, si din cauza caruia nu puteam citi mai mult de 10 randuri, ca imi aminteam de noi, si preferam sa inchid cartea decat sa citesc in gol. Un dor care crestea de fiecare data cand iti auzeam vocea sau iti citeam mesajele. Aveam impresia ca daca te vad o ora, daca te tin in brate si te sarut, o sa imi fie de ajuns. Dar asa'i cu impresiile. Niciodata n'o sa stii dinainte daca e destul sau e putin ceea ce iti doresti. Pentru ca atunci cand ramaneam doar noi doi, parca nu voiam sa se mai termine. Mi'era foarte bine, eram calda si tu ma atingeai mereu. Erai un pisic care tinea in brate un copilas rasfatat. Si simteam cum ma saruti, imi batea inima si mai repede si ma ghemuiam in tine. Cu cat te aveam mai mult langa mine, cu atat te voiam si mai mult.

Si atatea seri ma gandesc la noi doi impreuna si la zilele noastre perfecte. Imi place sa iti recitesc neincetat mesajele, sa mi le imaginez si sa le traiesc asa, in mintea mea. Imi place sa raman in tot timpul asta intr'o amorteala de aia placuta, sa las telefonul deoparte si sa visez in continuare. Fericirea nu'i ceva de neatins. Nu'i nici departe, nici imposibila.

eu sau tu?

m`am gandit la tine nonstop in ultimul timp. imi lipsesti enorm. si ma tem ca, cu cat mai mult am nevoie de tine, cu atat mai mult scad sansele sa te am.
nu te mai am!
tu ai plecat pe drumul tau, eu pe al meu.

Imi vine sa tip, sa urlu de dor. Imi lipseste asa mult atingerea ta si sarutul tau... o durere imensa m`a cuprins.
Ma straduiesc sa te uit, dar ma prin fiori cand imi aduc aminte....

Si totusi nu stiu ce ma deranjeaza mai tare: linistea din jurul meu sau spatiul imens care ramane gol langa mine?

Lipsa ta sau simplul fapt ca ai facut parte din viata mea?

Compromisurile pe care le-am facut sau propozitiile pe care nu le-am zis?

Saruturile pe care le-am adorat sau lipsa lor?

Trecutul sau prezentul?

Eu sau tu ?

Ca am crezut in tine sau ca acum nu mai cred in nimic ?

Oare ce doare mai tare?!

Singuratatea sau neincrederea ?

Dorinta sau neputinta de a schimba ceva?

wish you were here

azi m`am simtit ciudat de singura.
m`am gandit mult la tine.
..si la felul in care m`am maturizat.m`ai facut sa iubesc cu adevarat!a trecut asa mult timp de cand nu te`am vazut, dar te iubesc

.... nu pot sa ma vad langa altcineva decat langa tine.esti peste tot in gandul meu si mi`ai promis de atatea ori ca nu ai sa ma lasi singura niciodata. si eu cred ca esti acum cu mine. mi`e asa dor de momentele alea cand ma luai in brate, si ma simteam cu totul a ta, ma simteam asa de ocrotita, si simteam .ceea ce nu o sa mai simt niciodata....ca cineva m`a iubit cu adevarat.
iubitu,,,dar de ce ii asa?de ce nu sunt cu tine? stiu ca daca nu esti tu nimeni nu poate fi,,,,ti`am promis. nu pot sa imi stapanesc lacrimile,care imi curg neincetat. tzuku numa eu si D`zeu stie de cate ori adorm plangand, de cate ori te visez....si cat imi e dor de tine.as fi vrut sa nu ma mai trezesc niciodata din visele in care esti aici. cel mai bine imi e langa tine. nu stiu ce v`a urma, nu stiu cum va fi,,,dar stiu sigur ca ceea ce a fost,,


,,,a fost ceva real, ceva care niciodata nu voi regreta......

despre despartire

“La despartire Nu-i cere cadourile inapoi. E atat de meschin. Mai poti rememora fericirea mandra pe care ai incercat-o cand i le-ai oferit? Daca faci asta, n-o sa ramai cu nimic. Nici macar cu amintirile. Acum, poate ca iti vine s-o omori. Si sa te omori si pe tine. Milioane de feluri in care ai putea s-o ranesti. Niciunul dintre ele n-o sa-ti astampere setea. Sa ranesti femeia care ti-a ciopartit sufletul e ca si cum ai bea zeama de varza in desert. Dupa prima inghititura nu-ti va mai fi de ajuns un butoi intreg. Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curatza.Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei? Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin…Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine. In definitiv, cu cat vei ridica un zid mai inalt in jurul tau cu atat va fi mai bun cel care-l va sari. In cazul de fata, o alta femeie. Deschide-te oricui, fara oprelisti si curtea iti va deveni curand talcioc. Odata insa, zidul suferintei ridicat, vanatorii de chilipiruri care se vantura prin targurile suferintelor impartasite, se vor fi imprastiat care-ncotro. Apoi, dupa un timp, va veni o EA, destul de nebuna si vanjoasa, la fel de singura si abatuta ca tine si se va catara pe zid. Pana sus de tot. Si te va gasi acolo in curte, nefacand nimic, si se va uita la tine cum tai frunza la caini si nu mai speri sa fii gasit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou inceput: Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. Cocotata pe zid, fata-ti va zambi si se va da jos la tine si-o sa te invete din nou tot ce ai uitat. Un singur lucru n-o sa te invete: ca peste ceva timp, vei suferi din nou si-o vei lua de la capat, dar al naibii sa fiu daca nu asta ne e scris pe pamanturile astea pe care le semanam ca sa le culegem, o data pe an. Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci…”

Text preluat de pe blogul lui Tudor Chirila.

ink faci parte din mine

Vreau sa iau o doza mare de tine,
Sa te simt prin fiecare prin fiecare por, prin fiecare fibra ..
Vreau sa ne pierdem iar in lumea noastra,
Printre frunze, printre nori, printre sutele de stele,
sa alergam spre lumina, sa ne aruncam in iarba,
Sa vorbim despre tine, despre mine,
Despre ei, despre ele, gandurile toate sa se intersecteze,
Diferenta dintre noi sa se estompeze, nimic sa nu mai conteze!

Mi’ai dat sufletul…intr’o imbratisare,
Ti l’am dat inapoi printr’o intamplare,
L’ai dat altcuiva, caci asa se pare,
Despre noi ea habar n’are.
Exista un noi care pentru tine nu mai are valoare cand ea apare!?
Usor ai uitat ce’ai simtit, eu stiu cum e-
Sa fie frig dar tu sa fii cald,
Sa fie multi, dar tu sa fii singurul,
Sa fie doi, dar stai…de fapt nu suntem noi,
Ce simt eu, tu ai simtit si inca simti,
Doar eu am disparut demult…
Ma doare sa stiu ca inca esti,
Nu vreau sa fiu ceeace sunt,
Sunt nebuna, dar pentru tine eram buna,
De ce ma vrei cand nu poti sa ma ai!?
De ce sufar cand eu de fapt nu te vreau?

Eram frumosi, veseli si copilarosi,

Hai primeste’ma pentru o clipa,
Adaposteste’ma, iubeste’ma,
Ia’mi sufletul si pune’l in mainile tale,
Vindeca’l apoi da’i drumul, lasa’l sa zboare…

viata traita pe hartie

La inceput am sperat k de fiecare data
In prima zi ai fost cum nu ai fost niciodata
Incet incet ne-am indepartat
Si nu stiu dak tu sau eu
Am fost principalul vinovat
'Dudah,te rog nu mai face asa'
Imi cer scuze dar asta-s eu
Nu ma pot skimba
Si crede-ma k nu esti prima
Dar ce sa fac si eu
Azi "te iubesc", maine "pa"
Acum realizez k ai gresit
Sms-uri peste sms-uri deja m-am plictisit
Sufletul meu e inca in cautare
Vreau sa vina capacu'
Kre s ma loveasca foarte tare
Sa simt k traiesc,sa tremure inima in mine
Daca maine o intalnesc,sa adorm cu el in gand
In brate sa o strang,la ureche sa ii cant..
Am avut clipe knd nu vroiam sa se termine
Acum stau si ma gandesc ce n-a mers bine
Aveam o mie de vise
O mie d viitoare planuri scrise
Noptile si zilele sunt reci acum
Sunt un chin..park as vrea un alt drum
Sa plec departe sa nu mai stiu de tine
M-ai parasit dar gandul iti e tot la mine
Tot ce simt acum e doar kin si durere
Credeai k dragostea e lipsita de probleme
Ai plecat..m-ai parasit nu ti-a pasat
Poate acum iti e mai bine
Dar nu cred k m-ai uitat
Iubitu,tot ce am simtit
Si simt pentru tine
Sunt doar sentimente
Kre nu as vrea s moara-n mine
Nu stiu dak stii noptile sunt lungi
Nu stiu dak vrei k si tu sa plangi
Dar crede-ma k nu mi-e usor sa iubesc
Apoi s plec sa te parasesc
Ma intrebi mereu:"de ce m-ai parasit?
Oare kiar nu ti-am aratat k te-am iubit?"
Ma trezesc plangand uneori
Nu inteleg de ce afara bate un vant rece
Seamana cu ce e in sufletul meu
Nu mai vreau sa fiu intrebat:" de ce??"
Nu stiu dak imi mai trece sange prin inima
Nu cred sau dak da ..e rece
Iti mai aduci aminte knd iti spuneam
La ureche vorbe dulci eu iti sopteam
Totul acum e la final de drum
Nu cred k mai are rost sa iti mai spun
Kt de mult tineam eu la tine
Zile ce le-am petrecut doar tu si cu mine
Acum totul e doar o amintire vie
Scrisa in timp pe foi de hartïe..

coplesita de Dragostea Ta

...ma intreb daca mai are rost? ma chinui sa ma ridic din noroiul in care sunt! dar sunt oameni care au grija sa raman tot aici. :( am inima franta! nu stiu ce sa fac!/:) ma intreb.."oare merita?" Fara s vrei mi-ai furat inima! fara s vrem am inceput s tinem unul la altul..ji mai mult de atat am invatat s iubim! Mi-ai redat speranta.. m-ai facut s vreau s traiesc. sunt asa de fercita de cand te-am cunoscut.vorbesc sincer akum puiu. tu m-ai facut s visez, s cred iar in iubire, s cred k exista suflete pereche..chiar si fericire! doamne...cat te iubesc! tu ai umplut golul din inima mea.... m completezi...impreuna face un intreg!!! am ajuns s nu vad altfel viatza decat cu tine. iubitu meu s jtii k te voi astepta oricat ar dura.. poti s stergi pozele cu mine dak vrei..poti s incerci s m uiti..dar nu poti ..aja-i? sunt in inima si n mintea ta...sunt peste tot in tine. traiesc prin tine. portzi tatuat pe buzele tale sarutul meu, simti ink imbratisarea mea,,, ink m vrei! nu vreau s fii prizonier.dak tu vrei s fii liber... te iubesc aja de mult incat te pot lasa s fii fericit. e prima oara cand iubesc cu adevarat (si e vina ta) jitu k voi fi coplesita d durere...dar nu iti voi reprosa nimic.. jtiu doar k nu vei uita niciodata k ce e intre noi nu e ceva normal...e ceva ceresc... un sentiment pe care niciodata nu il vei mai simti si eu la fel... jtiu k nu ma vei uita niciodata...ji jtiu k numele meu e tatuat pe inima ta. esti peste tot in jurul meu!!! te iubesc!!!!! :X :X nu ejti singur niciodata!!!,,,sunt aici doar pentru tine!!!

povestea vietii mele partea a2a

am avut nevoie de ceva timp sa ma adun,,,sa pot scrie din nou.sa continui povestea.....



zilele treceau.sentimentele noastre cresteau. am inceput sa simt pentru tine ceva..puternic, ceva ce imi face inima sa bata tare cand iti auzeam numele. ardeam de nerabdare sa ne vedeam. si a venit si ziua in care mi`ai zis ca ai sa vii la mine, sa petrecem sarbatorile impreuna. woow!! imi aduc aminte cat de nerabdatoare eram sa te vad.sa te ating.sa te sarut. a sosit clipa in care te`am vazut...si simteam ca imi iese inima din piept. atunci am fugit in baie,m`ai uitat in oglinda si mi`am zis ..."caleaza`te~ai asteptat asta asa de mult,,,nu o da in bara tocmai akum~" m`am adunat...si am iesit sa te primesc...erai cu spatele...si te priveam asa emotionata... te`ai intors si ai venit la mine zambind...m`ai strans tare in brate,,ji miai zis.."sunt aici". atunci m`am simtit asa de bine, asa de ocrotita in bratele tale, era asa de bine. simteam k imi apartii in totalitate,ji atunci am avut certitudinea k tu vei fi al meu pentru totdeauna, ca doar cu tine pot petrece restul vietii,,,ca doar pe tine te pot iubi,,,, dar in acelasi timp am simtit ceva...ceresc,,fara sa pot descrie in cuvinte,si fara sa imi pot explica ink. am simtit dragoste peste tot in mine. au urmat clipe de neuitat.si imi pare asa de rau ca nu pot sa imi aduc aminte de toate. dar stiu un lucru sigur,,,k mi`am intalnit dragostea vietii. scriu asta dupa 2 ani,dupa ce ne`am despartit...si sentimentele sunt aceleasi.nici o clipa in viata mea nu am regretat ca te`am intalnit.doar eu jtiu cate nopti fara somn..ji cate lacrimi am varsat pentru tine,,,dar jtiu ca toate au fost in zadar. stiu doar ca te`am intalnit iubitu, akum jtiu ca tu ai fost singura pers care m`a facut sa ma simt aja iubita,,,am simtit ca esti oricand gata sa renunti la orice pentru mine.am siut ca am in fata omul care ma iubeste cu o dragoste desavarsita.fara limite.fara regret.fara conditii. m`ai iubit aja cum sunt,fara sa imi ceri nimic in schimb. iubitu meu, inima imi sangereaza si ma doare enorm. am incercat sa fac muulte lucruri doar ca sa te uit.nu pot!ejti aici in inima mea,pentru ca aici e locul tau! aici trebuie sa fii! te iubesc!!! mai mult decat orice.... iarta`ma iubitule...


iarta`mi neputinta de a te aduce inapoi....

alone.

Nobody knows its empty
this smile that i wear...
the real one is left in the past
because u hav left me there...

Nobody knows i m crying
they wont see even my tears...
when they think thai i m laughing
i still wishing u were here...

Nobody knows it's painful
they think that i m strong...
they say that this wont kil me
but i wander if they were wrong...

Nobody knows i m praying
that u will change my mind...
they think that i let u go
when u left me behind...

Nobody knows i miss u
they think i feel set free...
but i feel like i m bound with chains
traped in the mystery...

Nobody knows i need u
they say that i can do it my own...
but" they dont know i m crying
"when i m aloneeeee....