iarna. lângă el.

Mă simțeam “trei metri deasupra cerului” lângă el. Nu a fost desigur totul roz, poate a fost mai degrabă albastru. Ca și cerul de toamnă: ba înnorat, de un albastru închis prevestind probleme și lacrimi, ba de un albastru senin, așa ca ochii lui. El a fost toamna mea. Și iarna. Iarna ne jucam în zăpadă ca doi copii și mă cuibăream la el în brațe când era prea frig afară. Aveam mâinile reci iarna. Îmi spunea că sunt sinceră. Eu îi spuneam că îl iubesc. A fost și primăvara mea. Când zăpada se topea, se topea și inima mea sub zâmbetele lui calde. Îmi dăruia totul din puțin: îmi dăruia căldură, iubire, îmbrățișări, zâmbete, speranță de viitor, momente magice. Niciodată nu am cerut nimic, dar mi-a dat totul. Vara dispărea. Ca un vis frumos. Niciodată vara nu a fost al meu. Când aveam mai mult timp pentru noi, ne speria ideea și fugeam care încotro apuca. Dragostea noastră nu a fost numai gingășie, romantism, fericire. A fost ceartă, răzbunare, supărare, durere, lacrimi. A fost câte puțin din fiecare. Dar a fost cel mai frumos vis. Și de atunci n-am mai găsit pe nimeni care să mă ridice acolo, “la trei metri deasupra cerului.

...fara cuvinte

Vreau sa scriu despre ce simt.  Am atatea regrete si remuscari. Am asa multe vise si atat de putine sperante. Traiesc cu un greu in suflet, un greu apasator, care imi fura de multe ori zambetul si bucuria din suflet.
Vreau sa spun ciuva tot. Realizez ca nu are cine sa ma inteleaga. Ai fost totusi TU cel care ma intelegea, imi simteai trairile, si emotiile.
Imi simteai durerea si stiai sa o alini. Stiai cand sa im vorbesti si mereu gaseai cel mai bun moment sa imi spui ca ma iubesti. Am simtit asta atunci, dar nu mi`am dat seama.
Traiesc altceva acum, dar aceiasi durere. Am adunat acum atat de multe regrete....
Cum sa traiesc asa?

Nebunia gandurilor

Vreau sa scriu de ceva timp.

 Vreau sa imi descarc iar sufletul. Si simt nevoia acuta sa fac asta. Din ce in ce mai mult. Totusi nu am nimic nou de zis. Doar aceleasi simtiri oe care le traiesc mereu de o vreme in coace si simt nevoia sa ies putin din monotonia asta demential de dureroasa.Scriu aici si imi eliberez putin gandurile... atat. Nu stiu de ce simt nevoia sa fiu imbratisata mereu. si in acelasi timp imi doaresc sa fiu singura. Am strans in mine atata ura, ganduri rele, dispret, incet simt repulsie la orice, chiar si la felul meu preferat de mancare. Stiu,,,scriu aici doar aberatii, fara sa se lege vreo idee. Dar asta e nebunia din mintea mea acum.E logic ceva? Atata monotonie in viata mea. Atat de mult seamana zilele una cu alta incat ma pierd in ele. nu mai stiu in care ma aflu, nu mai stiu sa ma definesc. ma pierd prin pripriile mele ganduri si nu stiu cand voi iesi la liman. Vreau sa ma ajuti...dar tu nu mai poti,,,nici sa vrei nu mai poti, nu ar fi normal, nu ar fi logic...nu ar fi cum trebuie. Sau de fapt cum trebuie sa fie? cine salveaza pe cine??cum sa iti mai cer ajutorul cand eu te`am lasat singur,,,, cand eu te`am tradat. Departe ...Idei. Nimicuri. Minciuni. Dispret. Zambete false. Ganduri profunde indreptate spre tine. Atat.

razboi de ganduri

A trecut mult timp de cand ...nu stiu de cand. De tne oricum nu am uitat. Cred ca in fiecare zi mi`ai intrat n gand. Sa stii ca de multe ori pierd ore in sir sa caut prin arhiva o poza cu tine.
 Sa iti deslusesc privirea. Sa inteleg daca esti fericit. Sa stiu daca esti bine. Ochii tai imi povestesc totul. Zambesti... si te cunosc atat de bine. Zambesti atat de frumos, natural, dar nu happy! Ochii tai mi`au spus altceva. Povestea asta e cea care ma face mereu sa vreau sa pot da timpul inapoi. Dar nu se mai poate. si cand ma gandesc ca am avut prezentul ala odata in fata...eram acolo langa tine... oare atunci nu stiam eu ce e dragostea adevarata?? oare atunci nu simteam cum te doresc cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie de inima,,,cu fiecare gand...cu totul! Oare nu am simtit ca esti dragostea vietii mele? 
 Acum stau...ma lupt cu ganduri... si deseori lacrimez...plang... si plang atat de mult.. acum dar degeaba! mi`am pierdut iubirea vietii mele!

 De ce?

Pentru ca atunci cand ai fost langa mine si nu te`am pretuit. 
Mi`e asa ciuda pe mine. Puteai sa fii langa mine acum. Dar oare am fi la fel de fericti? oare am fi trait cu aceiasi intensitate fiecare sarut? Oare am fi asteptat cu aceiasi nerabdare sa ne revedem? oare ne`am mai face timp sa ne privim in ochi minute in sir fara sa ne zicem nimic, si de fapt sa intelegem ce a vrut celalalt sa spuna?

Nu am raspuns....
Cert este ca azi imi pun mii de intrebari...dar inima mea e fericita ca te`a intalnit... pe tine, cel care o faci sa aiba pentru ce bate...

Dulci amintiri.ne asteapta pe amandoi...

E 1 Marie. Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur azi, sau e doar un motiv bun sa ma inec din nou in durere. Ma doare sufletul si asta de mult timp.
 Dar azi mai tare ca nici o data.
 Azi trebuia sa fie frumos.

Trebuia sa ma trezesc cu saruturi, cu un ...te iubesc... cu zambete si poate flori.un mic dejun la pat ar fi fost prea mult?

Nu'i nimic. Inca putin si ma obisnuiesc si eu. O sa ma obisnuiesc ca zilele care trebuie sa fie atat de speciale pentru mine, sunt doar zilele acelea care ma deprima, ma aduc intr\o stare profunda de melancolie, si durere. Zilele astea "speciale" au devenit pentru mine cele mai urate, cele mai dureroase.
Sper doar cu trecerea timpului si asta sa treaca.

Azi am citit undeva ce as face daca as avea ocazia sa schimb ceva in viata mea...Ce as schimba? M'am gandit bine... si ma tot gandesc, si gandul imi zboara acum cativa ani in urma cand eram fericita. Aveam tot ce imi trebuia sa fiu fericita. Si am fost fericita,,,chiar am fost!

Dar am piardut. M'as intoarce din nou acolo. M'as intoarce in trecut! M'as intoarce fara regrete, si as trai fara remuscari. As da timpul inapoi pana in ziua in care am ascultat prima data melodia noastra Celia-Soapte
As da mana cu tine, ca atunci cand am facut cunostinta, si m'as uita adanc in ochii tai, sa te fac sa ma recunosti, pe mine....iubirea vietii tale.
Tu chiar m'ai iubit! Tu ai fost singurul care mi'a putut iubi cu adevarat sufletul salbatic. Tu esti singurul care m'a inteles vreodata, dar eu sunt cea care am gresit. Imi aduc aminte ca multi ne spuneau ca nu trebuie sa fim impreuna, si cu toate astea noi chiar ne'am iubit, dar nimeni nu a inteles asta. Nimeni nu intelege o dragoste asa mare. Ei nu simt asa ca noi. Sunt asa de bucuroasa ca am putut sa traiesc asta in viata asta. Cred totusi ca am adunat atatea amintiri frumoase, ca imi ajunge pentru viata asta doar sa le derulez ca pe un film.
Imi aduc aminte ca iti ziceam ca nu mai trebuie sa fim impreuna, ca nu e bine, ca nu ne face bine, dar nu constientizam ca fac greseala vietii mele. Imi aduc aminte cum ma sunai in fiecare seara si plangeam impreuna, plangeam ca eram departe, plangeam ca  aveam frica in suflet ca nu ne vom vedea niciodata,,,
tin sa spun ca zambesc cand imi aduc aminte ce ne'am promis...tii minte? ne'am promis ca atunci cand vom fi batranei, ne vom intalni undeva pe o banca, si ne vom depana amintiri.
atunci mi'ai zis ca astepti doar timpul sa treaca, ca restul nu conteaza, decat atunci cand esti cu mine.
Acum zic si eu...astept doar timpul sa treaca sa te intalnesc din nou! Te iubesc!

ahhh! azi 1 Martie m'ai facut sa visez! Visez cu o tristete si cu un dor in suflet...offf dor nebun!
Daca nu am sansa sa dau timpul inapoi...macar lasa'ma sa ma hranesc cu amintiri....dulci amintiri!