durere

iubitu...
dupa plecarea ta nu mi`am gasit locul. incerc sa te inlocuiesc cu alte persoane...cu alte lucruri, dar tu esti de neinlocuit. m`am resemnat. eu nu mai pot iubi pe nimeni. ti`am dat tot ce am avut. mi`am pus viata in mainile tale. nu mai traiesc de atunci. doar exist. mi`au secat ochii de lacrimi. am plans pana mi`a curs sange in loc de lacrimi. nu mai am putere sa merg mai departe. ma opresc aici. ma adun. doar supravietuiec. stiu ca nu voi mai simti niciodata nimic. tot ce am simtit a fost pentru tine. tu nu mai esti. ai plecat. de ce? de ce iubitu ai plecat si m`ai lasat aici? nu vezi cat imi e de greu? de ce m`ai lasat singura? ai promis ca nu ma lasi singura niciodata. imi lipsesti...

tu si atat

Stiu ca e vina mea pentru toate certurile pe care le'am avut vreodata. Stiu ca e vina mea pentru fiecare clipa in care ai avut indoieli legate de mine, in care ai fost trist, ranit, nervos, iritabil, dezamagit. Stiu ca te'am dezamagit de o gramada de ori si nu incerc sa caut scuze pentru ce am facut. Sunt impulsiva dar nu conteaza, toate lucrurile rele pe care le'ai indurat au fost in intregime din cauza mea si numai a mea, a deciziilor mele proaste, a reactiilor exagerate, a egoismului meu. Stiu toate lucrurile astea. N'am vrut sa te fac vreodata sa te simti vinovat cand am plans. O faceam doar pentru ca nu ma puteam abtine, ma simteam atat de vinovata si trista pentru ca te'am ranit incat nu reuseam sa ma opresc. N'am vrut niciodata sa te fac sa te simti vinovat pentru lucrurile pe care le'am facut eu, pentru ca eu le'am facut si e numai vina mea. N'am vrut niciodata sa te ranesc insa asta am tot facut in timpul cat am fost cu tine. Am facut'o pentru ca dupa toate relatiile esuate, eu inca nu am invatat cum sa ma port intr'o relatie. N'am vrut nici macar un moment sa te fac sa suferi, dar am facut'o. M'am blestemat pentru fiecare clipa in care tu nu ai fost fericit si o fac si acum. Nu am urat niciodata pe nimeni, insa acum ma urasc pe mine. Ma urasc pentru ca te'am ranit si te'am indepartat. Ma urasc pentru ca te'am facut sa te desparti de mine. Ma urasc pentru ca n'am stiut cum sa ma port ca sa te fac fericit, pentru ca nu am reusit sa fiu destul de buna pentru tine, pentru ca nu am reusit sa te fac fericit, pentru ca nu sunt ca tine. Ma urasc cu o intensitate greu de descris pentru tot ceea ce am facut. As da orice sa pot schimba trecutul, sa fi luat deciziile corecte intotdeauna. Nu te invinuiesc pentru decizia pe care ai luat'o, pentru ca stiu ca o merit, pentru ca stiu ca fiecare decizie proasta a mea a dus la asta. Mi'am sapat singura groapa, cum s'ar spune. Stiu ca nu merit asta, dar totusi indraznesc sa cer: inca o sansa. Ultima. Te implor. Imi amintesc ca mai demult, Totto mi'a spus ca nu are niciun rost sa umilesc si ca nu ar trebui sa renunt la mandria mea. Totusi, m'a ajutat vreodata la ceva mandria? NU! Renunt la ea, renunt la orice numai sa te am inapoi. Nu consider ca ma umilesc scriind aici ca te implor sa te impaci cu mine. NU scriu asta pentru altcineva, o scriu doar pentru tine. Nu'mi pasa ce va crede cine va citi asta, tot ce vreau e inca o sansa. Vreau sa incerc inca o data sa te fac fericit, sa te fac sa zambesti. Nu mai vreau sa te dezamagesc, nu am vrut niciodata. Vreau doar sa fii fericit. Oricat de mult ar durea sa nu te am langa mine, vreau sa fii fericit, chiar si fara mine. Daca nu vei reusi sa imi acorzi o alta sansa, iti doresc tot binele din lume, orice gand imbibat de sparanta, dragoste, urari de bine, afectiune, se va indrepta mereu catre tine. Daca nu ma mai vrei pe mine, atunci sper ca oriare alta fata pe care o vei alege sa fie cea perfecta, sa te faca fericit, cum eu nu am reusit, sa te faca sa ai incredere in ea si in tine, sa te faca sa simti toate lucrurile pe care am vrut eu sa te fac sa te simt si nu am reusit. Doare ingrozitor fara tine. E un gol imens in sufletul meu si doar tu poti sa'l umpli. Si tie ti'am spus atatea lucruri pe care nu le'am mai spus nimanui, toate adevarate. Chiar cred ca tu esti my better half, chiar vreau sa ramanem impreuna pentru totdeauna si chiar vreau sa fii fericit, chiar daca alegi sa nu fiu eu langa tine. Nimeni n'o sa creada, stiu, dar eu chiar cred ca mi'am gasit sufletul pereche. Atat de devreme, si totusi l'am gasit. Si ce am facut?! L'am ranit, l'am alungat.

blestemată de-a nu te fi putut uita?...

Nu stiu cat timp o sa ai sau o sa-ti faci sa citesti nebuniile mele de aici...
Nu stiu nici de ce iti scriu... as putea la fel de bine sa te sun si sa vorbesc in stilu-mi caracteristic non-stop... obosindu-te pe tine... gata oricand sa ma asculti...:)

Nu-mi iesi din minte de 2ani... n-am ganduri pentru altceva, n-am chef decat de tine, n-am suflet decat pt tine, n-am cuvinte pt altul, rabdare pt altul, zile pt altul si nici... nu vreau pe altul...
De ce...?
Cand ar fi trebuit sa nu te vreau deloc... tocmai pe tine...?
Am o mie de intrebari... evident, fara raspuns si destinatar, caci n-o sa ti le pun, poate... niciodata...
Ma-ntreb cat o sa pot... si de ce totusi... am putut cu tine.. TOT...
E atata nebunie in jurul meu... nici nu sti cum mi-ai rascolit... lumea... Eram linistita... eram impacata cu mine... Credeam ca o sa apara la un moment dat un baiat caruia sa-i prind mana si sa plecam zambind prin viata si ca o sa incerc sa-mi ocup timpul mai mult cu viata profesionala... credeam ca o sa am o familie in 2, 3 ani si un copil frumos...
Mai cred si acum asta si-mi doresc din tot sufletul meu de om... dar acum lucrurile s-au schimbat... si eu chiar n-am gresit cu nimic... M-am impedicat de tine, si oricat as vrea sa te vad ca pe un obstacol... nu reusesc asta..
Tu stii ca eu n-as fi renuntat la viata mea de acum pt nimeni..? Stii...
Ce nu sti tu... e ca pt. tine simt ca as renunta la toate astea... si ca as lua-o cu tine de la capat, ca nu exista imposibil cu tine!
Cum pot sa simt asta din tot sufletul... cu toata convingerea..? Cuuuum...?!!!

Mi-e teama de nebunia asta... nu ma-nteleg... eram extrem de hotarata in multe privinte... eram stapana pe viata mea si credeam in prioritatile si principiile mele... De ce mi-ai dat lumea peste cap...?

Tocmai pt ca n-am avut un raspuns la intrebarea asta... am incercat... fara rezultat, sa renunt la tine... implicit... la mine... de cateva ori...Caci... TU, acum, insemni... EU... cu tot ce am, ce simt, ce cred, ce vreau... ce... n-am...
Pt ca imi lipsesc atatea...

Stii ca de multe ori am simtit ca sunt... praf...? N-ai crede... Abia m-am adunat cateodata... si asta pt ca imi parea rau de cat rau adunam in jurul meu, fara sa merite cineva...
Stii ca am invatat sa pierd si sa zambesc dupa ce am pierdut, dar sa mor... in interior, de fapt?
Stii ca atunci cand o sa devii...`trecutul` meu prezent... o sa mor... fara a muri de fapt...?
Stiu ca relatia cu tine, poate fi usor asemanata cu o obsesie... si mai stiu ca oamenii care nu vad, nu cred... si cei care nu simt... nu au... nimic.

De ce mi se pare ca lumea mea esti tu? De ce... cand tocmai tu, n-ar trebui sa-nsemni asta..?

Cam asta se plimba prin capul meu de 2 ani... intrebari, ganduri, idei, zambete, emotie, risc maxim, toate... invaluite de iubire... atat de multa iubire...
Si stii ce-mi lumineaza viata? Faptul ca ma iubesti la fel! Cum poti sa ma iubesti atat? Cum am ajuns pana aici...? Etsi ksafnika...

Nu pot sa cred ce-ti scriu... aproape ca-mi vine sa ma-ntreb daca eu sunt cea care simte atat de profund!
N-am idee ce mi se-ntampla, am obsesii?

Totusi, din cauza ideilor nu s-a prabusit nimeni, pt obsesii nu garantez!...

Si am o speranta... speranta uitarii absolute, desi acea speranta are toate sansele sa devina disperare...




Ne vom desparti, e singura certitudine a acestei iubiri nepamantesti, aparuta, asa... deodata...

Ma gandesc... ca nu vei mai fi, ca vei iubi pe altcineva, ca vei avea viata ta... ca traiesti fara mine, ca nu voi fi pt. tine decat cineva care locuieste in gandul tau si-atat... ca n-am trecut dincolo de fiinta ta si de tot ce-nsemni tu... ca nu te-am marcat...ca nu ma vei mai iubi cu intreg continutul fiintei tale... cu totalitatea existentei tale...Neimplinirea acestei iubiri... nu poate duce decat la prabusirea mea... cu totul! Dar nu conteaza, a meritat orice... timp si spatiu si tot ce-a stat intre noi... Tot!

Cu tine simt ca am curajul fiecarei clipe... aici nu exista urmari, consecinte... parca suntem nebuni! N-am crezut ca exista iubire asa... decat in cartile filozofilor, pe care, spre rusinea mea, i-am crezut nebuni... o buna bucata de timp a adolescentei mele...

Iata, cum, in fiecare dintre noi exista nebunia iubirii... Pacatul este ca, nu toti au norocul s-o traiasca... si darul liric s-o povesteasca... :)

Te iubesc, si asta n-o sa se schimbe niciodata! ... Cel putin, NU pe parcursul acestei vieti!

P.S. E bine sa stii si tu, ca... o existenta care nu ascunde o mare nebunie... nu are nicio valoare!
Si mai stiu ca in timpul zilelor ce-ti vor trece atat... de greu ... iti voi ramane... unica! Caci unic imi vei ramane si tu...

Pe curand... "I.E."

delir

Fa-mi rost de-o inima
sau leaga-ma de-un nor,
invata sa ma faci a ta…
Ori da-mi drumul sa zbor!

Ah,suflet neghiob,nu ti-e mila
sau dor nu-ti este?
de fiecare sarut al meu,
de inca o poveste?!

Ah,copil pierdut in vise
Cum de te mai uiti in spate?!
nu ai dreptul sa zbori,
nici nu sti ce-i cu iubirea!
Copil naiv,ai uitat ca sufletul ti-l multumesti
doar cu amintirea?!

Doar cu soapte ascunse-n trup
Doar cu false mangaieri.
Da-mi inima!am sa te invat sa zbori,
am sa te invat cum sa iubesti
si cum sa-mi ceri
Iubire.

Si-au trecut ani,si-au trecut vise
si-ai trecut tu.
Si-mi zambesti de sus,
acolo sus pe nori.
Ah,baiat prostut!
doar eu te-am invatat sa zbori.

Eu ti-am binecuvantat fiinta
te-am sarutat de mii de ori.
te-am invelit in durere,nu te-am uitat!
ai fost singurul meu dor,
Dar acum,copile,sti sa zbori!

un infinit si jumatate

Reneg absurditatea gandurilor mele. Refuz sa cred ca toate amintirele mele sunt prafuite si...sterse de timp. Mai nou uit cum e sa..uit. Uite cum e sa versi lacrimi si nu dor. Parca totul a incremenit si numai gandul imi zboara in abis. Suflete piedute si soapte de dragoste? Astea-s copilarii. Gandul ca il vrei langa tine si nu e...asta e cu adevarat durere. Incertitudinea? doar o perioada. Toti oamenii sunt copii si toti se joaca cu viata lor. Stropi de maturitate? Asta-i ploaia. Tacerea e cantec si nimicul e univers. Iubire,ura,dor...vise. Sinuciderea sufletului,ai auzit?Nimic mai mult. Inconstienta termina cu usurinta logica. Lupta dintre bine si rau?Doi copii care se bat pentru o acadea. Te-ai piedut vreodata in iluzii?Daca nu,atunci minti,caci e imposibil sa nu fi facut macar odata in viata asta...vine de la sine. Afara ninge si mie mi-e dor de el.Mintea mea incepe sa gandeasca singura si ma gandesc cum ar fi daca ar fi aici. Dar nu e...uite,si asta e o iluzie. Ne mintim singuri si care e folosul? secundele au vreun rost,lacrima are vreun sens? Tacerea...spune multe.
Ar fi o mie de intrebari pe care o mie de oameni si le pun in o mie de ani.Asta e absurditate! sa te pierzi in timp pentru nimic,dar mai sus am scris ca nimicul e viata. Trebuie doar sa sti cum sa visezi,caci pana la urma,nimic din ce vrei nu o sa fie. In cel mai bun caz,o sa fie un vis al dracu de real,care bineinteles o sa se spulbere in o mie de ... vieti. Ma dor cuvintele si mintea mea refuza sa creeze iluzii.Atunci e momentul in care constientizezi ca nu mai ai ce sa faci aici.
Crezi ca unul e mai special decat altul?inainte sa crezi asta,fa bine si gandeste-te daca sti cu adevarat ce inseamna 'special'. N-o sa stii,niciodata nimeni nu stie. Iluzii cat cuprinde.
Ne hranim cu iluzii,fiindca nimic din ce-am scris mai sus nu exista...sau poate nimic nu exista,dar asa revenim la teoria vietii. Toti traim in absurd si nimeni nu e mai special. Copii,luna si capsuni...asta-i tot ce-mi vine-n minte. Liniste? un haos total. Intreaba-te cine esti? nu o sa gasesti niciun raspuns cert fiindca nu exista niciunul.
Dragostea e pozie si toti sunt poeti. Cuvintele de dragoste sunt versuri si strofele cuprind un infinit si jumatate.

salvarea mea

"hey iuby...raman surprins ....stiu ca ai suferit enorm...dar...ejti geniala nu

trb sa suferi . u esti ingerasul meu si t bex enorm"

astea sunt cuvintele care mi`au dat putere atunci cand am cazut, si am crezut k nu mai pot merge mai departe. imi lipsesti. stiu ca ma iubesti. de ce stai departe? de ce hranesti suferinta? multumesc ca ma ridici atunci cand cad. multumesc pentru fiecaree imbratisare si pentru fiecare sarut. stiu sigur ca eu ti le`am furat pe cele mai dulci. multumesc pentru speranta care ink licareste in sufletul meu. multumesc ca ma iubesti!!

revoltator de dureros

nu mai rezist.nu mai pot. te rog sa ma ierti iubitu, daca renunt. pentru tine am luptat. pentru tine am trait. dar nu te mai am. nu mai am pentru ce trai. intelege`ma. in sufletul meu e doar... nu e nimic. esti tu peste tot. traiesti prin mine. te iubesc.
dooooamne cat te iubesc.te rog sa ma ierti. nu mai pot sa traiesc asa.tu iti poti imagina cum arata inima mea?
atata timp.... o suferinta continua.
m`am obisnuit cu ea.face parte din mine.
dar m`a macinat. nu mai rezist. intentionez sa pun punct.
cum vrei sa traiesc fara tine?

scrisoare catre MINE

Visez viata si incerc sa mi traiesc visul.
Inchid ochii si incep sa-l vad cum devine o realitate. Traiesc fiecare clipa si incerc sa savurez fiecare moment.


Suflete e minunat sa poti, in sfarsit TRAI.

aici si acolo.acum si atunci.

azi scriu din nou. despre dragoste. oare m`am indragostit? imi aduc aminte cum odata neincrezator m`ai intrebat: "oare ai sa ma iubesti mereu?oare am sa te iubesc mereu? oare vom fi impreuna 4 ever? oare de ce se intampla toate ? oare de ce lacrimile tale ... au cazut pe umarul meu?" Nu imi aduc aminte ce ti`am raspuns. Dar iti marturisesc acum... povestea asta m`a schimbat. A dat vietii mele un nou sens. A conturat un altfel de viitor. Pasesc neincrezatoare. Nu stiu ce va urma. Si ma inspaimanta ca nu esti. Cum am putut sa dau cu piciorul in tine? Sa te ranesc atat? cum am reusit sa te fac sa pleci? cum? Cand tu erai singura persoana care ma linistea. Cand ma luai in brate se facea liniste in jur. Apa inceteaza sa curga, vantul uita sa adie, soarele intarzie sa apuna, iarba inceteaza din crestere, fluturii se opresc din zbor, picurii de ploaie raman in nori, natura a amutit. Stiiam ca dupa ora 19 ma suni. Stiam ca pot sa iti zic tie orice. Si de multe ori imi varsam greata fata de toata lumea la tine in brate. Stiam ca pot sa plang. Sa rad. Sa tip, sa dansez. Sa fiu isterica. .Pasionala. Romantica. Enervanta. Sincera. Cu tine am putut fi asa cum sunt de fapt. Doar eu. undeva in departare au ramas amintiri... sperante, vise, intamplari, urme, dare... dincolo de mine, au ramas toate... eu ma departez. stiam, candva, ca orice ar fi eu am puterea sa unesc pamantul, daca ar crepa in jumate, iar tu ai fi pe o parte si eu pe alta....... dar acum... acum am obosit. am obosit sa traiesc in trecut. Totul sa sfarsit fara sa imi dau seama. fara sa realizez prea mult, k de fapt imi peird iubirea vietii. stii ca imi faci rau, ca plang, ca imi sfredelesti in carne cruda, stii? ..am incercat sa urc de atunci in albastrul crud si infinit al nemarginirii....acolo poate voi regasi inefabilul Vietii si sublimul Clipei...si....poate ....inca ceva....