azi scriu din nou. despre dragoste. oare m`am indragostit? imi aduc aminte cum odata neincrezator m`ai intrebat: "oare ai sa ma iubesti mereu?oare am sa te iubesc mereu? oare vom fi impreuna 4 ever? oare de ce se intampla toate ? oare de ce lacrimile tale ... au cazut pe umarul meu?" Nu imi aduc aminte ce ti`am raspuns. Dar iti marturisesc acum... povestea asta m`a schimbat. A dat vietii mele un nou sens. A conturat un altfel de viitor. Pasesc neincrezatoare. Nu stiu ce va urma. Si ma inspaimanta ca nu esti. Cum am putut sa dau cu piciorul in tine? Sa te ranesc atat? cum am reusit sa te fac sa pleci? cum? Cand tu erai singura persoana care ma linistea. Cand ma luai in brate se facea liniste in jur. Apa inceteaza sa curga, vantul uita sa adie, soarele intarzie sa apuna, iarba inceteaza din crestere, fluturii se opresc din zbor, picurii de ploaie raman in nori, natura a amutit. Stiiam ca dupa ora 19 ma suni. Stiam ca pot sa iti zic tie orice. Si de multe ori imi varsam greata fata de toata lumea la tine in brate. Stiam ca pot sa plang. Sa rad. Sa tip, sa dansez. Sa fiu isterica. .Pasionala. Romantica. Enervanta. Sincera. Cu tine am putut fi asa cum sunt de fapt. Doar eu. undeva in departare au ramas amintiri... sperante, vise, intamplari, urme, dare... dincolo de mine, au ramas toate... eu ma departez. stiam, candva, ca orice ar fi eu am puterea sa unesc pamantul, daca ar crepa in jumate, iar tu ai fi pe o parte si eu pe alta....... dar acum... acum am obosit. am obosit sa traiesc in trecut. Totul sa sfarsit fara sa imi dau seama. fara sa realizez prea mult, k de fapt imi peird iubirea vietii. stii ca imi faci rau, ca plang, ca imi sfredelesti in carne cruda, stii? ..am incercat sa urc de atunci in albastrul crud si infinit al nemarginirii....acolo poate voi regasi inefabilul Vietii si sublimul Clipei...si....poate ....inca ceva....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aici sunt asternute,,ganduri,sentimente, lectii de viatza.