tu si atat

Stiu ca e vina mea pentru toate certurile pe care le'am avut vreodata. Stiu ca e vina mea pentru fiecare clipa in care ai avut indoieli legate de mine, in care ai fost trist, ranit, nervos, iritabil, dezamagit. Stiu ca te'am dezamagit de o gramada de ori si nu incerc sa caut scuze pentru ce am facut. Sunt impulsiva dar nu conteaza, toate lucrurile rele pe care le'ai indurat au fost in intregime din cauza mea si numai a mea, a deciziilor mele proaste, a reactiilor exagerate, a egoismului meu. Stiu toate lucrurile astea. N'am vrut sa te fac vreodata sa te simti vinovat cand am plans. O faceam doar pentru ca nu ma puteam abtine, ma simteam atat de vinovata si trista pentru ca te'am ranit incat nu reuseam sa ma opresc. N'am vrut niciodata sa te fac sa te simti vinovat pentru lucrurile pe care le'am facut eu, pentru ca eu le'am facut si e numai vina mea. N'am vrut niciodata sa te ranesc insa asta am tot facut in timpul cat am fost cu tine. Am facut'o pentru ca dupa toate relatiile esuate, eu inca nu am invatat cum sa ma port intr'o relatie. N'am vrut nici macar un moment sa te fac sa suferi, dar am facut'o. M'am blestemat pentru fiecare clipa in care tu nu ai fost fericit si o fac si acum. Nu am urat niciodata pe nimeni, insa acum ma urasc pe mine. Ma urasc pentru ca te'am ranit si te'am indepartat. Ma urasc pentru ca te'am facut sa te desparti de mine. Ma urasc pentru ca n'am stiut cum sa ma port ca sa te fac fericit, pentru ca nu am reusit sa fiu destul de buna pentru tine, pentru ca nu am reusit sa te fac fericit, pentru ca nu sunt ca tine. Ma urasc cu o intensitate greu de descris pentru tot ceea ce am facut. As da orice sa pot schimba trecutul, sa fi luat deciziile corecte intotdeauna. Nu te invinuiesc pentru decizia pe care ai luat'o, pentru ca stiu ca o merit, pentru ca stiu ca fiecare decizie proasta a mea a dus la asta. Mi'am sapat singura groapa, cum s'ar spune. Stiu ca nu merit asta, dar totusi indraznesc sa cer: inca o sansa. Ultima. Te implor. Imi amintesc ca mai demult, Totto mi'a spus ca nu are niciun rost sa umilesc si ca nu ar trebui sa renunt la mandria mea. Totusi, m'a ajutat vreodata la ceva mandria? NU! Renunt la ea, renunt la orice numai sa te am inapoi. Nu consider ca ma umilesc scriind aici ca te implor sa te impaci cu mine. NU scriu asta pentru altcineva, o scriu doar pentru tine. Nu'mi pasa ce va crede cine va citi asta, tot ce vreau e inca o sansa. Vreau sa incerc inca o data sa te fac fericit, sa te fac sa zambesti. Nu mai vreau sa te dezamagesc, nu am vrut niciodata. Vreau doar sa fii fericit. Oricat de mult ar durea sa nu te am langa mine, vreau sa fii fericit, chiar si fara mine. Daca nu vei reusi sa imi acorzi o alta sansa, iti doresc tot binele din lume, orice gand imbibat de sparanta, dragoste, urari de bine, afectiune, se va indrepta mereu catre tine. Daca nu ma mai vrei pe mine, atunci sper ca oriare alta fata pe care o vei alege sa fie cea perfecta, sa te faca fericit, cum eu nu am reusit, sa te faca sa ai incredere in ea si in tine, sa te faca sa simti toate lucrurile pe care am vrut eu sa te fac sa te simt si nu am reusit. Doare ingrozitor fara tine. E un gol imens in sufletul meu si doar tu poti sa'l umpli. Si tie ti'am spus atatea lucruri pe care nu le'am mai spus nimanui, toate adevarate. Chiar cred ca tu esti my better half, chiar vreau sa ramanem impreuna pentru totdeauna si chiar vreau sa fii fericit, chiar daca alegi sa nu fiu eu langa tine. Nimeni n'o sa creada, stiu, dar eu chiar cred ca mi'am gasit sufletul pereche. Atat de devreme, si totusi l'am gasit. Si ce am facut?! L'am ranit, l'am alungat.