scrisoare 4

Traiesc clipe groaznic de dureroase. Mai greu decat orice. Mai greu decat moartea. Simt durerea asta in piep de ceva timp, si uneori mi se pare ca face parte din mine. Ca asa trebuie sa fie. Dar nu! Durerea asta creste. Ma sufoca! Nu pot merge mai departe. Nu mai pot gandi lucid uneori. Nu mai vad rostul vietii mele. Si da.... ce rost ar mai avea? Sa traiesc cand tu nu esti aici?? Azi am avut un moment de luciditate. M`am gandit la tine. Mi`a fost greu si am plans. Mi`au revenit in memorie momente care le credeam de mult uitate. Dar sunt aici. Fac parte din mine. Am plans. uneori nu reusesc sa mi stapanesc lacrimile. Alteori plang atat de mult, incat raman fara lacrimi. Si daca ai stii tu iubitu cat ma doare. Am incercat azi sa imi imaginez ce s`ar fi intamplat daca nu ai fi plecat. Oare ar arde aceiasi dragoste in mine? ...nu stiu, parca pare uneori imposibil sa te mai intorci. Dar eu ma rog, si sper. Pentru ca nu vad altfel viata. Nu pot sa concep cu mintea mea ce ar fi fost daca nu ai fi existat tu, tzuk scump. Dar acum iubitu, amintirile si speranta ma mai tin in viata. Nu exista zi in care sa nu imi doresc sa mor. Ce sa fac? Doar tu esti medicamentul meu...ai uitat?

Te iubesc, si te astept!
pentru totdeauna a ta...