O zi. O noapte. Şi pe urmă încă o zi. Iar viaţa îşi urmează ritmul. Cu sau fără ea. Cu sau fără el. Un simplu pământean, dăruitor de poate prea multă iubire. Primitor de prea multă suferinţă. Şi închis în el, precum un vultur într-o colivie, a cărui libertate a fost răpită de visuri frânte de realitate. De iubiri prea tandre şi aflate prea târziu. Într-un târziu de noapte. Dar ea? Oare ea ce face? Ce este? Om, devenit nălucă pentru el. Ea de ce mai plânge, dacă el a descoperit prea târziu dragostea?
O fi plânsul o formă a purificării suferinţei? Sau doar minciuni lichide? Ce crede el, acum? Că lacrimile ei au fost doar o minciună? Sau doar o şoaptă a iubirii, aflate târziu? Cum?, de ce?, pentru ce?, cum poate?, uitat?
Întrebări chinuitoare, fără răspuns. Pentru el, pentru ea. Ambii nu înţeleg de ce iubirea doare. De ce îi desparte. Ambii se doresc unul în braţele altuia. Sau poate între ei nu a rămas decât ura. O ură chinuitoare, neînţeleasă. Care va distruge frumuseţea unei iubiri aflate într-un târziu de noapte. Şi frânte în miez de noapte. Iluzii, fericiri, iubiri, suferinţă, dezamăgiri, lacrimi … emoţii, doar stări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aici sunt asternute,,ganduri,sentimente, lectii de viatza.