si daca,,,,

Ce se intampla atunci cand nu sti ce simti, atunci cand ceea ce traiesti nu iti mai trezeste nicio senzatie, cand ti-e sufletul gol, dar mintea plina?
Ce se intampla cand eu sunt aici si tu nu esti cu mine? Ce s-ar intampla daca azi as hotari sa nu te mai iubesc?
Ce e atunci cand ma gandesc la tine inainte sa adorm, dar cu toate astea nu te pot visa nicicand? Ce se intampla atunci cand am atatea de spus, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite? Par sa fie prizonierele propriei mele guri, par sa fie legate de fundul sufletului si sa nu poata iesi de acolo... si le rog, le implor sa ma ajute sa imi golesc mintea, sa-mi elibereze sufletul. Si pe tine... cum imi dau eu seama ca ma iubesti tu, cand nici macar nu iti mai imparti timpul cu mine? Stai putin... mintea mea o ia razna... Dar cum imi dau seama daca o ia razna? Poate mintea mea sa o ia razna? Mai bine zis ca imi joaca feste... Incep sa rad fara niciun motiv, ca ma apoi sa ma gandesc la tine, sa imi dau seama ca nu m-ai cautat prea mult azi... dar nu-i nimic, cineva, inaintea ta facea tot la fel, actiona in acelasi mod... totusi... te poti preface ca nu exist?
Iti garantez ceva, ca oricat de tare ti-ai dori sa ma uiti, nu o sa poti face asta prea curand... exact cum spuneai si tu, am eu ceva special care te face sa te gandesti la mine, care nu te mai lasa sa raspunzi la alte mesaje... si tu... tu ai ramas asa cum te cunosteam, acelasi zambet frumos, acelasi chip inocent, aceleasi ganduri si atatea amintiri care ne leaga...
Si eu.. cum ramane cu mine? Se afla cumva rezolvarea tuturor problemelor mele intr-un plic? O voi gasi maine in cutia postala? Sau in tine sta rezolvarea a ceea ce caut eu? Ai putea sa ma inunzi cu iubire? Ai putea sa ma simt asa cum spui ca sunt: frumoasa si speciala? Ai putea sa iti petreci mai mult timp cu mine?

haos in mine

nu jtiu ce sa fac. azi sunt confuza. am primit un telefon. m`a pes pe ganduri. exact cand eram cat de cat impacata cu mine. akum nu mai sunt.nu jtiu incotro s m indrept. asa ca stau pe loc. nu ma simt bine asa. sunt ametita, si simt ca ma invart continuu pe loc. in mintea mea e un haos. nu stiu nici ce vreau. as vrea s ma opresc undeva ande e liniste. s fiu doar eu. ji putin aer. atat.

sa fie asa?

Esti ciudata.Esti diferita.Esti unica
Nimeni nu știe ce e în inima ta.
Nimeni nu știe ce gândești, ce simți, ce dorești. Poți să stai cu capul sus între oameni, dar înăuntrul tău ești aruncata pe genunchi. Ești ferecata de dorințe, gânduri, idei…închis pentru îndrăzneala de a iubi, curajul de a sta în picioare, pasiunea după Adevar și după o viață trăită cu rost .
Nimeni nu știe ce ești tu în fapt. Un amestec ciudat de pasiune, ură, dragoste și năzuințe îndraznețe dar ascunse. Ești ciudata. Ești diferita. Ești unica.

lectie de zbor

Cu aripile frante,
Chip dulce si senin
Un zambet, si voci tremurande
Se auzeau vobind.

Ma uit la tine...rad,visez si plang.
Te uiti la mine...tu ma vezi cum sunt.
Imi smulgi un zambet, si imi umpli fiecare gand.
Oh...de`ai fi tu al meu.
Copil nebun si bland...


De ce ti`s ochii tristi?
De ce intrebatori?
De ce`i asa copile?
Nu stii tu sa zbori?
Dar tu nu stii, iti simt durerea.
Ma uit prin tine,tac si ascult.
Incerc sa`ti deslusesc privirea
Si zambetu`ti asa tacut.
Ma faci ca sa zambesc,
Aceasta`ti e menirea?
Facand sa`mi urle sufletul meu mut.
Un chip senin ce radiaza asa de tare,
Esti tu doar visul ce il am mereu?
Cu tine ma hranesc, chiar daca doare...
De ce, oh tu copile, de ce nu esti al meu??

Nu simti nimic?
Esti prea departe?
Nu vezi durerea ce in suflet strang?
De ce te nasti in fiecare gand?
Ah,tu copil pierdut in vise,
Cum de te mai uiti in spate??
Tu ai dreptul ca sa zbori!
Nu cu ganduri intunecate.
Hai cu mine pan` la nori!!

...dar acum, copile, stii sa zbori.

Asta seara mi-ai adus lacrimi pe obraji.. mi-ai adus tristete..de ai stii cat m-am abtinut sa nu plang dar fiecare gand spre tine ma dus… imi lipsesti enorm si nimeni nu poate compensa lipsa ta!

Nu , nu vreau sa plang.. nu meriti nici o lacrima… acum nu-mi dresc decat sa te fi tinut in brate… sa fi venit acasa impreuna nu sa ne despartim la finalul seri printr-un sarut dupa orele in care ai fost numai al meu..

Nici macar in lumea mea nu esti asa cum vreau dar de ce inima mea o ia la fuga cand aud de tine… de ce plang de dorul tau… de ce te doresc mereu.. de ce nu pot renunta pentru intodeauna la tine?

Tu suflete ratacit… tu candva ai fost pe acelasi drum cu mine..tu sufleteranit.. invata sa iubesti iar invata sa simti iar emotiile uitate demult.. acum in acest moment a.s fugi si m-as opri direct in bratele tale-te-as saruta plangand.. te-as saruta intr-un amestec dulce-sarat al lacrimilor mele!

Priveste pentru catva timp ce si cum se invart lucrurile in jurul tau.. priveste cum lumea e trista sau se bucura de fiecare clipa din viata

De multe ori incerc sa mi te imaginez fericit, indragostit..si cel mai mult indragostit…E latura pe care nu am vazut-o niciodata , despre care nu am vorbit niciodata

Unele lucruri sunt atat de cunfuze.. e un fel de du-te vino; te-as dori pentru intodeauna dar sunt mii de lucruri care ne departeaza.. e o prapastie fara de sfarsit care niciodata nu se va inchide.

Da iubesc un om care nu va fi niciodata al meu, un om care imi ofera doar momente de placere si care mult timp mi-a fost diferit… iar acum din greseala m-am indragostit..

Am vrut sa fie frumos.. fara prea multe vorbe, fara prea multe chestii , dar am gresit incepand sa iubesc..Nu pot sa-mi ascund sentimentele dar nici nu am sa vorbesc vrodata cu cineva despre ceea ce simt…

Ahh.. cat de multe dorinte am..intr-o lume atat de mica-mare, confuza , nehotarata.. parca acum am deschis ochii si nu ma cunosc suficient… ma obosesc multe dintre cele ce se simt acolo...

in vise esti numai al meu

Mi-ai invadat mintile fara pic de rusine sau parere de rau. Nu te-ai gandit ca poti crea dependenta? Eh, aflii acum ca sunt depedenta de tine, dragul meu.
Stii bine ca iubirea e irationala, de-asta e mai bine sa fie simtita si aratata, decat spusa. Vino la mine! Arunca-te in bratele mele si uita grijile, parintii, prietenii, scoala; . . . Hai sa ne imaginam ca doar atat exista in lumea asta: tu, eu, un tricou lung, un cearsaf racoritor.Vreau doar sa ma tii in brate . . . sa imi dai drumul cand iti voi spune eu “gata”, dar crede-ma, ai de asteptat.
Sa stam rataciti printre cearsafuri . . . tu jucandu-te in parul meu, apoi eu sa iti mangai chipul, sa te iau (iarasi) in brate, sa te tin strans, sa te simt asa . . . aproape; sa te simt al meu, sa te simti iubit! Ce as mai putea vrea de la tine? Sa fii aici, atat, si as fii pe deplin multumita, impacata, fericita, iubita
Ah, cat imi place felul tau de a fi: imi place ca desi pari un tip dur, esti atat de inocent . Nici nu am nevoie sa te porti frumos cu altii, ma intereseaza totul unitar- noi. Imi place sa te iubesc,. Imi placi cand razi, parca esti un copil care si-a revenit dupa o nota proasta luata la scoala, imi place ca ascunzi entuziasmul.Imi placi pentru ca ma faci sa ma indragostesc tot mai mult de tine, chiar daca nu iti dai seama. . . chiar daca esti mereu indiferent ,chiar daca arati ca nu iti pasa.pentru ca sunt prea multe motive sa le pot insira aici. Imi placi pentru ca esti copil, esti pur, desi iti mai bagi si scoti (verbal).
Stiu ca te cunosc prea putin, poate chiar mult prea putin, dar stiu ca esti tot ce imi doresc!
Da stiu, sunt o copila , care inca viseaza la fluturi colorati, la o casa pe plaja unde dimineata sa ne trezeasca adierea brizei, sunetul pescarusilor si zgomotul valurilor ce se lovesc de stanci dar imi placi atat de mult, tu tu imi dai senzatia asta de plutire, cred ca tu poti sa ma faci sa zambesc
Iar uitasem ca visez..Eu vreau sa ajung acolo cu tine, acolo insemnand oriunde, si da, sa fim doar noi …………
Nu imi plac visele, ca … desi par sa ne apropie, mai mult de distanteaza. Eu te vreau si nu te am, asta e chestia! …

reguli de viata

1. Respecta si vei fi respectat

2. Nu intinde coarda prea tare ca s-ar putea la un momendat sa ti se rupa .

3 . Prietenul la nevoie se cunoaste

4. Nu te limita ! Meriti si poti mai mult !

5 . Invata sa lupti pentru idealuri tale .

6. De unde dai , Dumnezeu iti va da

7. Fa-ti timp si pentru tine

8. Fii independent si mereu stapan pe situatie

9. Socializeaza

10. Ai grija si de cultura ta generala caci frumusetea e trecatoare .

scrisoare 4

Traiesc clipe groaznic de dureroase. Mai greu decat orice. Mai greu decat moartea. Simt durerea asta in piep de ceva timp, si uneori mi se pare ca face parte din mine. Ca asa trebuie sa fie. Dar nu! Durerea asta creste. Ma sufoca! Nu pot merge mai departe. Nu mai pot gandi lucid uneori. Nu mai vad rostul vietii mele. Si da.... ce rost ar mai avea? Sa traiesc cand tu nu esti aici?? Azi am avut un moment de luciditate. M`am gandit la tine. Mi`a fost greu si am plans. Mi`au revenit in memorie momente care le credeam de mult uitate. Dar sunt aici. Fac parte din mine. Am plans. uneori nu reusesc sa mi stapanesc lacrimile. Alteori plang atat de mult, incat raman fara lacrimi. Si daca ai stii tu iubitu cat ma doare. Am incercat azi sa imi imaginez ce s`ar fi intamplat daca nu ai fi plecat. Oare ar arde aceiasi dragoste in mine? ...nu stiu, parca pare uneori imposibil sa te mai intorci. Dar eu ma rog, si sper. Pentru ca nu vad altfel viata. Nu pot sa concep cu mintea mea ce ar fi fost daca nu ai fi existat tu, tzuk scump. Dar acum iubitu, amintirile si speranta ma mai tin in viata. Nu exista zi in care sa nu imi doresc sa mor. Ce sa fac? Doar tu esti medicamentul meu...ai uitat?

Te iubesc, si te astept!
pentru totdeauna a ta...

sfasiata de durere

am scris azi o poezie. vine din sufletul meu chinuit de durere. o pun aici. poate intr`o zi ma voi intoarce....

Sa`mi puneti mainile pe piept
cand trupu`mi va fi rece,
Caci n`am putere sa astept,
Durerea ca sa plece.


De ce nu esti aici iubitu meu?
Nu vezi ca lacrimile`mi cad?
Si tu nu stii ca`mi este greu
Si aici nu pot sa stau.

Caci fara tine eu n`am rost
Si ce`as putea sa fac?
Cand langa mine tu ai fost,


Iubitu meu, iarta`ma acum
Eu nu mai pot trai,
De azi eu iti ies din drum,
Te rog nu te mahni.

Am plans si`am suferit destul
Si sufletul ma doare
Eu am ales sa plec acum
Aici n`am alinare.

De`atunci tot timpu a fost un vis.
Care`l traiesc si acum
Dar realitatea ii doar abis
Nu pot sa`ti stau in drum.

Tu esti singuru pe care am iubit vreodata,
Si stiu acum...a fost dragoste adevarata
Dar niciodata nu o sa`mi para rau,
Ca te iubesc pe tine, ingerul meu.

Realizez acum...eu aici te am doar pe tine,
Dar de cand ai plecat, am doar lacrimi si suspine
Si cum as putea sa traiesc fara tine?
Cand tu ai fost totul,,,totul pentru mine?!?!?!

Prea mare mi`e durerea
Eu nu mai pot s`o port
Dar unde`i mangaierea,
Cand sufletul mi`e mort?

Inchei aici povestea mea.
Caci aici n`ai fost pentru mine.
cum altfel sa fii fericirea mea??
...decat in alta lume.

despre dragoste

Dragostea nu este nici odata mai puternica decat atunci cand te faci sa suferi! O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane. Caci dragostea-i atat de rara, atat de greu de intalnit.Iubirea adevarata poate sa sufere dar nu sa moara!!Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.!

tzukule sa ma iubesti

O zi. O noapte. Şi pe urmă încă o zi. Iar viaţa îşi urmează ritmul. Cu sau fără ea. Cu sau fără el. Un simplu pământean, dăruitor de poate prea multă iubire. Primitor de prea multă suferinţă. Şi închis în el, precum un vultur într-o colivie, a cărui libertate a fost răpită de visuri frânte de realitate. De iubiri prea tandre şi aflate prea târziu. Într-un târziu de noapte. Dar ea? Oare ea ce face? Ce este? Om, devenit nălucă pentru el. Ea de ce mai plânge, dacă el a descoperit prea târziu dragostea?

O fi plânsul o formă a purificării suferinţei? Sau doar minciuni lichide? Ce crede el, acum? Că lacrimile ei au fost doar o minciună? Sau doar o şoaptă a iubirii, aflate târziu? Cum?, de ce?, pentru ce?, cum poate?, uitat?

Întrebări chinuitoare, fără răspuns. Pentru el, pentru ea. Ambii nu înţeleg de ce iubirea doare. De ce îi desparte. Ambii se doresc unul în braţele altuia. Sau poate între ei nu a rămas decât ura. O ură chinuitoare, neînţeleasă. Care va distruge frumuseţea unei iubiri aflate într-un târziu de noapte. Şi frânte în miez de noapte. Iluzii, fericiri, iubiri, suferinţă, dezamăgiri, lacrimi … emoţii, doar stări.

plang.doare.merita?

imi merit soarta. merit s sufar. dar daca as stii ca asta mi te aduce inapoi, as suporta orice tortura. nu te ai am. si la ce bun sa mai fiu eu? fara tine nu....nu pot fi. eu astept minunea. sa te intorci. tu stii ca pentru tine traiesc? tu stii ca te visez mereu? tu stii ca uneori imi e asa greu, si nu pot manca, nu pot dormi, din cauza ta? tu stii ca uneori as porni pe un drum fara sfarsit, pentru ca imi e insuportabila durerea? si sper ca undeva la capatul drumului sa te intalnesc... de multe ori incerc in mintea mea sa dau timpul inapoi. ahh.. daca as putea... ai fi aici acum. de ce?? de ce iubitu, tocmai tu? tu cel care mi`ai pictat atatea vise, am conturat impreuna obsesiv atatea planuri... de ce? de ce m`ai lasat? de ce nu mai lupti iubitu? tzuk mic te iubesc. astept un semn, orice de la tine. PS. te iubesc enorm!

furtuna de ganduri

e frig. stau afara, pentru ca in casa nu imi mai gasesc locul. si nu imi incap gandurile. ma sufoc.

peste tot e un aer imbibat cu tristete. nu mai suport. ce ar trebui sa fac iubitu? ma uit la cer... si imi aduc aminte cand mi`ai spus odata ca stam amandoi sub acelasi cer, doar ca me desparte intreg pamantul. vedem aceiasi luna in fiecare seara, si ne incalzeste acelasi soare in fiecare zi.

de ce toate astea vor sa ne desparta? nu mai suport.

stii... ma gandeam azi sa te parasesc pentru totdeauna. sa plec. pur si simplu. sa las tot aici. am ajuns sa ma simt atat de singura. ma crezi ca nu mai am pe nimeni? nimeni..... ma sufoc. de ce Doamne`i asa de greu? de ce sa traiesc fara el?

ma gandesc tot mai des sa plec. dar tot ce imi lipseste e curajul. nu pot. de ce nu pot renunta la tine? oare nu mi`au ajuns acesti aproape trei ani de lacrimi... durere infinita?
dar totusi mi`e frica, pentru ca stiu ca acolo voi fi fara tine. cum sa plec? cand nici macar nu mai am putere sa plang? nu pot! si am motive... dar nu...nu mai pot.
ohh iubitule, azi a fost o zi asa de grea. sufletul meu e asa pustiu. nimic nu ma mai consoleaza. nimic nu mai poate umple golul din mine. tu esti tot.... nu stiu daca ar trebui sa ma limitez doar la atat. dar tu esti universul meu. pentru tine traiesc.
offffffffff suna ciudat!de ce nu pot inchide ochii si sa plec?

locul meu nu mai e aici! tu ai plecat... eu de ce sa mai stau?

As vrea ca azi..

As vrea ca azi, sa te vad pe aceeasi banca, asteptandu-ma.

As vrea sa ma apropii de tine timida, iar tu sa ma iei in brate.

As vrea ca azi, sa ma saruti ca altadata.

Sa ma musti de buza si sa imi lasi semn.

As vrea sa ma suni disperat, ca iti e dor de mine.

As vrea sa ma certi.

As vrea sa te superi pe mine..apoi sa te impac.

As vrea ca azi, sa fie cum a fost odata.

As vrea ca toate sa se intample azi, acum!

Nici nu-ti poti imagina ce dor nebun imi e de tine!

pentru TU de la EU

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine acum, in aceasta clipa, la ora 16.40. Si nu stiu cum sa fac.
Nu iti simt lipsa in fiecare zi...au trecut si saptamani intregi fara sa ma gandesc la tine mai mult de o fractiune de secunda.

Insa, sunt aceste momente cand imi este dor. Simt ca ma apasa ceva pe piept si imi vine greu sa respir.
Pur si simplu trebuie sa te vad.

Din pacate, tot ce pot sa fac este sa scriu: cuvinte inutile, fara sens, incapabile sa rezolve ceva. Si parca si de ele imi este frica - sa nu utilizez cumva prea multe - cine stie ce se poate intelege, mai mult decat necesar?

Simt. Si atunci cand simt nu ma pot abtine.
Crede-ma, reusesc sa vad si realitatea - pur si simplu nu-ti pasa, dorul meu te indeparteaza, ma vrei exclusiv cand ai tu nevoie si chef - dar nu pot sa o integrez, deocamdata, in principiile mele.

Trebuie sa obosesc sa simt, sa incerc, sa-mi fie dor si abia apoi am sa trec peste. E amuzant, nu?
Sa scriu unui om caruia nu-i pasa...si sa fiu sigura de asta...dar parca, totusi, sperand sa-i pese.. Stupid.
Oricum, azi mi-e dor de tine, acum, la ora 17.00 si pentru asta imi pare rau.

Cu drag,

EU

prin mine traiesti

iubitu s ma ierti daca renunt.
nu mai pot. te implor...
ma pun in genunchi si ma tarasc ....
te implor sa te intorci. nu mai pot....
sincer iti zic ca nu mai rezist...
durerea asta e insuportabila.
pentru tine traiesc.
nu ma lasa aici singura te rooog..
. renunt!
sa ma ierti iubitu,,
dar durerea asta imi macina sufletul.
nu mai pot iubi.
nu mai pot simti nimic.
sunt de piatra.
dragostea ce ti`o port e imaensa...
si isi lasa greutatea asupra sufletului meu.
nu o mai pot duce.
te implor iubitu sa te intorci...
te rooog...........
esti tot ce sunt...sunt tot ce esti.

te iubesc!

durere din sufletu`mi obosit

iti scriu din nou. nu iti scriu pentru ca abia acum mi`am adus aminte de tine.
iti scriu ca mor de dor. e insuportabil.
ce sa fac cand imi e asa dor? tu unde esti cand am nevoie de tine, iubitule?
ai spus ca nu ma lasi niciodata... de ce? de ce ai lasat in urma ta atata durere?
ce sa fac sa supravietuiesc?
te rog... intoarce`te...
imi pare asa de rau iubitu ca te`am lasat.
am sa mooor de durerea asta insuportabila .
si creste tot mai tare.
odata cu dragostea ce ti`o port.
nu mai pot sa plang. am plans pana am ramas fara lacrimi.
acum doar astept. astept un semn de la tine.
e tot ce mi`a ramas. speranta.... ca poate intr`o zi te vei intoarce..
te astept. si astept un semn de la tine. te iubesc!

din colt de suflet

incerc sa`ti deslusesc privirea
si zambetu`ti asa tacut
ma faci ca sa zambesc,
aceasta`ti e menirea?
facand sa`mi urle sufletul meu mut.

e asa senin si radiaza asa de tare,
esti tu doar visul ce il am mereu?
cu tine ma hranesc, chiar daca doare...
de ce, oh tu copile, de ce nu esti al meu??

ma uit la tine...rad,visez si plang.
te uiti la mine...tu ma vezi cum sunt.
imi smulgi un zambet, si imi umplii fiecare gand.
oh...de`ai fi tu al meu.
copil nebun si bland...

pana la infinit

te iubesc minune!
zambesc cand vad soarele...zambesc crezand ca imi zambesti..plang cand ploua,,,am impresia ca ma scald in lascrimile tale...dulci....amare. ma doare... ma doare timpul care a trecut.ma doare neputinta mea. ma doare..ca nu esti aici.ca nu ma mai saruti de noapte buna.ca nu ma mai trezesti zambind..cu un msg.ma doare amestecul asta de dragoste, dorinta, visare, traire, speranta ,iluzii , realitate.mi`e dor de tot.
iti amintesti iubitu, cum zburdam amndoi prin zapada,ca doi copii nebuni...daaa...eram nebuni...nebuni unul depa altul.mi`ai insuflat o dependenta pentru tine. nu mai pot fara tine. jocurile nostre..nebunia mea infinnita care te coplesea...cucerindu`te,,ji in acelasi mod....:( alungandu`te... oare nu te merit? oare de ce nu esti aici?
pierd din minte imagini prea importante.am uitat care e de fapt realitatea. am uitat motivul suferintei mele.revin. sunt din nou acolo de unde am plecat. doar eu si nebunia mea infinita.

de la tine

pe sub norii de ploaie ce acopera pamantul,
in urma primavarii ce si`a scris jurnalul in rasarit,
calculez in viata cat de repede fug ca gandul,
si cam cate obstacole in fuga mea am izbit.
probabil nu risipesc doar imagini din verdele purpuriu
pentru ca in fiecare noapte cand ma simt singu sa stau si sa scriu.
ades ma intreb: cat oare si pentru ce imi trebuie un somn linistit?
caci nu cumva am fost eu cel care, un ultim suflet am jefuit?
izbutesc si`n tacere gasesc raspunsul dorit.
O noapte buna iti doresc si tie, eu am fugit.

scrisoare 4

iubitu,
mi`e dor de tine, copile,unde ejti?eu sunt bine. incerc sa fac fata situatiei,care uneori ma depaseste.cum m`ai lasat tu aici??de ce ??de ce ai plecat? nu vezi cat de greu imi e fara tine? nu vezi cat plang? nu simti durerea mea? crezi ca mai rezist
??lumea imi zice sa renunt... si incerc,, dar nu imi iesi din inima...oare trebuie s fii aici? nu vad viata altfel decat cu tine. cum s fie altcineva langa mine,,cand eu te iubesc enorm...
da,,te iubesc

scrisoare 3

tzuku meu scump,
am intrat sa iti scriu. e cam tarziu. mi`e somn. imi simt ploapele grele. dar mi`e enorm de dor de tine, si vreau sa stii asta. am vrut sa stii ca cel mai frumos vis pe care il pot avea, e cel in care esti tu aici. visez cu tine tot timpul. cand traiesc prezentul cu tine. e perfect! nu exista timp, nu exista spatiu...nu exista nimic....doar eu si tu....
nu ar fi frumos iubitule???

te iubesc

scrisoare 2

iubitu, ce faci? esti bine tzuk? offffffff ce muult imi lipsesti. mi`e dor s imi pun capu pe umarul tau..ji sa imi vars tot amarul. langa tine e cel mai bine.
azi am fost ok. exceptand faptul ca nu ai fost aici.imi lipsesti enorm. lumea imi zice s nu mai traiesc in trecut. dar eu nu pot altfel. tu ejti ji in trecut ,ji in prezent.. si vreau s cred ca vei fi si in viitor.
te iubesc tzuk scump. ma pregatesc pentru examene. acum imi e cel mai greu. si am nevoie de tine. nu ma mai consoleaza parca nimic. vreau doar prezenta ta. stiu ca ma iubejti. cred ca asta ma tine in viata. stiu ...si vreau sa cred ca nimic nu s`a schimbat. sunt doar a ta,,pentru ca tu esti doar al meu. te iubesc.... iubita ta :X::X:X

scrisoare

iubitu meu,
azi a fost o zi asa de plina.mi`ai lipsit din clipa cand am deschis ochii si am vazut ca inca cosmarul asta , de a trai fara tine, inca nu s`a terminat. nu stiu cat timp mai rezist asa. nu am nici o speranta reala. mi`ai luat tot. m`ai lasat doar cu amintirile. si ceea ce am in inima.... ohhh..inima asta franta... in mii de bucati. tzuku... am trecut ziua de azi cu bine. am reusit sa trec peste toate. pentru ca sunt a ta. te iubesc

scrisoare catre tine

iubitu, azi ti`am simtit prezenta de dimineatza, mangaindu`ma cu o raza de soare. te ador! te simt inca aici. inca mai simt mainile tale imprejurul meu, care ma strang cu putere, asigurandu`ma ca acolo imi este locul, si ca esti doar pentru mine. azi am fost bine.

am avut activitati, asa ca am fost toata ziua ocupata. dar mintea mi`a fost numai la tine. asa cum imi este mereu.
azi...te`am vazut intamplator. te`ai schimbat iubitu. zambeai.dar tristetea din ochii tai mi`a sfasiat inima.

te asigur de dragostea mea sincera. sa stii ca esti scopul pentru care lupt ink .... multumesc pentru impulsul care imi dai. si multumesc din suflet pentru ca traiesti prin mine.

P.S: te iubesc! astept vesti de la tine!

Candva...

mi-e teamă că,

odată,

îmi voi privi mâinile

și le voi plânge

cu lacrimi

povestindu-le îmbrățișarea.

Iar ele vor fi atât de secate

de

brazdele timpului

încât

se va fi cuibărit în

cele zece degete

o ultimă dorință:

să-și amintească

timpul în care

erau doar ele,

un chip

și rotundul soarelui

la răsăritul luminii…

mi-e soarele-n palmă

și-un răsărit…

durere

iubitu...
dupa plecarea ta nu mi`am gasit locul. incerc sa te inlocuiesc cu alte persoane...cu alte lucruri, dar tu esti de neinlocuit. m`am resemnat. eu nu mai pot iubi pe nimeni. ti`am dat tot ce am avut. mi`am pus viata in mainile tale. nu mai traiesc de atunci. doar exist. mi`au secat ochii de lacrimi. am plans pana mi`a curs sange in loc de lacrimi. nu mai am putere sa merg mai departe. ma opresc aici. ma adun. doar supravietuiec. stiu ca nu voi mai simti niciodata nimic. tot ce am simtit a fost pentru tine. tu nu mai esti. ai plecat. de ce? de ce iubitu ai plecat si m`ai lasat aici? nu vezi cat imi e de greu? de ce m`ai lasat singura? ai promis ca nu ma lasi singura niciodata. imi lipsesti...

tu si atat

Stiu ca e vina mea pentru toate certurile pe care le'am avut vreodata. Stiu ca e vina mea pentru fiecare clipa in care ai avut indoieli legate de mine, in care ai fost trist, ranit, nervos, iritabil, dezamagit. Stiu ca te'am dezamagit de o gramada de ori si nu incerc sa caut scuze pentru ce am facut. Sunt impulsiva dar nu conteaza, toate lucrurile rele pe care le'ai indurat au fost in intregime din cauza mea si numai a mea, a deciziilor mele proaste, a reactiilor exagerate, a egoismului meu. Stiu toate lucrurile astea. N'am vrut sa te fac vreodata sa te simti vinovat cand am plans. O faceam doar pentru ca nu ma puteam abtine, ma simteam atat de vinovata si trista pentru ca te'am ranit incat nu reuseam sa ma opresc. N'am vrut niciodata sa te fac sa te simti vinovat pentru lucrurile pe care le'am facut eu, pentru ca eu le'am facut si e numai vina mea. N'am vrut niciodata sa te ranesc insa asta am tot facut in timpul cat am fost cu tine. Am facut'o pentru ca dupa toate relatiile esuate, eu inca nu am invatat cum sa ma port intr'o relatie. N'am vrut nici macar un moment sa te fac sa suferi, dar am facut'o. M'am blestemat pentru fiecare clipa in care tu nu ai fost fericit si o fac si acum. Nu am urat niciodata pe nimeni, insa acum ma urasc pe mine. Ma urasc pentru ca te'am ranit si te'am indepartat. Ma urasc pentru ca te'am facut sa te desparti de mine. Ma urasc pentru ca n'am stiut cum sa ma port ca sa te fac fericit, pentru ca nu am reusit sa fiu destul de buna pentru tine, pentru ca nu am reusit sa te fac fericit, pentru ca nu sunt ca tine. Ma urasc cu o intensitate greu de descris pentru tot ceea ce am facut. As da orice sa pot schimba trecutul, sa fi luat deciziile corecte intotdeauna. Nu te invinuiesc pentru decizia pe care ai luat'o, pentru ca stiu ca o merit, pentru ca stiu ca fiecare decizie proasta a mea a dus la asta. Mi'am sapat singura groapa, cum s'ar spune. Stiu ca nu merit asta, dar totusi indraznesc sa cer: inca o sansa. Ultima. Te implor. Imi amintesc ca mai demult, Totto mi'a spus ca nu are niciun rost sa umilesc si ca nu ar trebui sa renunt la mandria mea. Totusi, m'a ajutat vreodata la ceva mandria? NU! Renunt la ea, renunt la orice numai sa te am inapoi. Nu consider ca ma umilesc scriind aici ca te implor sa te impaci cu mine. NU scriu asta pentru altcineva, o scriu doar pentru tine. Nu'mi pasa ce va crede cine va citi asta, tot ce vreau e inca o sansa. Vreau sa incerc inca o data sa te fac fericit, sa te fac sa zambesti. Nu mai vreau sa te dezamagesc, nu am vrut niciodata. Vreau doar sa fii fericit. Oricat de mult ar durea sa nu te am langa mine, vreau sa fii fericit, chiar si fara mine. Daca nu vei reusi sa imi acorzi o alta sansa, iti doresc tot binele din lume, orice gand imbibat de sparanta, dragoste, urari de bine, afectiune, se va indrepta mereu catre tine. Daca nu ma mai vrei pe mine, atunci sper ca oriare alta fata pe care o vei alege sa fie cea perfecta, sa te faca fericit, cum eu nu am reusit, sa te faca sa ai incredere in ea si in tine, sa te faca sa simti toate lucrurile pe care am vrut eu sa te fac sa te simt si nu am reusit. Doare ingrozitor fara tine. E un gol imens in sufletul meu si doar tu poti sa'l umpli. Si tie ti'am spus atatea lucruri pe care nu le'am mai spus nimanui, toate adevarate. Chiar cred ca tu esti my better half, chiar vreau sa ramanem impreuna pentru totdeauna si chiar vreau sa fii fericit, chiar daca alegi sa nu fiu eu langa tine. Nimeni n'o sa creada, stiu, dar eu chiar cred ca mi'am gasit sufletul pereche. Atat de devreme, si totusi l'am gasit. Si ce am facut?! L'am ranit, l'am alungat.

blestemată de-a nu te fi putut uita?...

Nu stiu cat timp o sa ai sau o sa-ti faci sa citesti nebuniile mele de aici...
Nu stiu nici de ce iti scriu... as putea la fel de bine sa te sun si sa vorbesc in stilu-mi caracteristic non-stop... obosindu-te pe tine... gata oricand sa ma asculti...:)

Nu-mi iesi din minte de 2ani... n-am ganduri pentru altceva, n-am chef decat de tine, n-am suflet decat pt tine, n-am cuvinte pt altul, rabdare pt altul, zile pt altul si nici... nu vreau pe altul...
De ce...?
Cand ar fi trebuit sa nu te vreau deloc... tocmai pe tine...?
Am o mie de intrebari... evident, fara raspuns si destinatar, caci n-o sa ti le pun, poate... niciodata...
Ma-ntreb cat o sa pot... si de ce totusi... am putut cu tine.. TOT...
E atata nebunie in jurul meu... nici nu sti cum mi-ai rascolit... lumea... Eram linistita... eram impacata cu mine... Credeam ca o sa apara la un moment dat un baiat caruia sa-i prind mana si sa plecam zambind prin viata si ca o sa incerc sa-mi ocup timpul mai mult cu viata profesionala... credeam ca o sa am o familie in 2, 3 ani si un copil frumos...
Mai cred si acum asta si-mi doresc din tot sufletul meu de om... dar acum lucrurile s-au schimbat... si eu chiar n-am gresit cu nimic... M-am impedicat de tine, si oricat as vrea sa te vad ca pe un obstacol... nu reusesc asta..
Tu stii ca eu n-as fi renuntat la viata mea de acum pt nimeni..? Stii...
Ce nu sti tu... e ca pt. tine simt ca as renunta la toate astea... si ca as lua-o cu tine de la capat, ca nu exista imposibil cu tine!
Cum pot sa simt asta din tot sufletul... cu toata convingerea..? Cuuuum...?!!!

Mi-e teama de nebunia asta... nu ma-nteleg... eram extrem de hotarata in multe privinte... eram stapana pe viata mea si credeam in prioritatile si principiile mele... De ce mi-ai dat lumea peste cap...?

Tocmai pt ca n-am avut un raspuns la intrebarea asta... am incercat... fara rezultat, sa renunt la tine... implicit... la mine... de cateva ori...Caci... TU, acum, insemni... EU... cu tot ce am, ce simt, ce cred, ce vreau... ce... n-am...
Pt ca imi lipsesc atatea...

Stii ca de multe ori am simtit ca sunt... praf...? N-ai crede... Abia m-am adunat cateodata... si asta pt ca imi parea rau de cat rau adunam in jurul meu, fara sa merite cineva...
Stii ca am invatat sa pierd si sa zambesc dupa ce am pierdut, dar sa mor... in interior, de fapt?
Stii ca atunci cand o sa devii...`trecutul` meu prezent... o sa mor... fara a muri de fapt...?
Stiu ca relatia cu tine, poate fi usor asemanata cu o obsesie... si mai stiu ca oamenii care nu vad, nu cred... si cei care nu simt... nu au... nimic.

De ce mi se pare ca lumea mea esti tu? De ce... cand tocmai tu, n-ar trebui sa-nsemni asta..?

Cam asta se plimba prin capul meu de 2 ani... intrebari, ganduri, idei, zambete, emotie, risc maxim, toate... invaluite de iubire... atat de multa iubire...
Si stii ce-mi lumineaza viata? Faptul ca ma iubesti la fel! Cum poti sa ma iubesti atat? Cum am ajuns pana aici...? Etsi ksafnika...

Nu pot sa cred ce-ti scriu... aproape ca-mi vine sa ma-ntreb daca eu sunt cea care simte atat de profund!
N-am idee ce mi se-ntampla, am obsesii?

Totusi, din cauza ideilor nu s-a prabusit nimeni, pt obsesii nu garantez!...

Si am o speranta... speranta uitarii absolute, desi acea speranta are toate sansele sa devina disperare...




Ne vom desparti, e singura certitudine a acestei iubiri nepamantesti, aparuta, asa... deodata...

Ma gandesc... ca nu vei mai fi, ca vei iubi pe altcineva, ca vei avea viata ta... ca traiesti fara mine, ca nu voi fi pt. tine decat cineva care locuieste in gandul tau si-atat... ca n-am trecut dincolo de fiinta ta si de tot ce-nsemni tu... ca nu te-am marcat...ca nu ma vei mai iubi cu intreg continutul fiintei tale... cu totalitatea existentei tale...Neimplinirea acestei iubiri... nu poate duce decat la prabusirea mea... cu totul! Dar nu conteaza, a meritat orice... timp si spatiu si tot ce-a stat intre noi... Tot!

Cu tine simt ca am curajul fiecarei clipe... aici nu exista urmari, consecinte... parca suntem nebuni! N-am crezut ca exista iubire asa... decat in cartile filozofilor, pe care, spre rusinea mea, i-am crezut nebuni... o buna bucata de timp a adolescentei mele...

Iata, cum, in fiecare dintre noi exista nebunia iubirii... Pacatul este ca, nu toti au norocul s-o traiasca... si darul liric s-o povesteasca... :)

Te iubesc, si asta n-o sa se schimbe niciodata! ... Cel putin, NU pe parcursul acestei vieti!

P.S. E bine sa stii si tu, ca... o existenta care nu ascunde o mare nebunie... nu are nicio valoare!
Si mai stiu ca in timpul zilelor ce-ti vor trece atat... de greu ... iti voi ramane... unica! Caci unic imi vei ramane si tu...

Pe curand... "I.E."

delir

Fa-mi rost de-o inima
sau leaga-ma de-un nor,
invata sa ma faci a ta…
Ori da-mi drumul sa zbor!

Ah,suflet neghiob,nu ti-e mila
sau dor nu-ti este?
de fiecare sarut al meu,
de inca o poveste?!

Ah,copil pierdut in vise
Cum de te mai uiti in spate?!
nu ai dreptul sa zbori,
nici nu sti ce-i cu iubirea!
Copil naiv,ai uitat ca sufletul ti-l multumesti
doar cu amintirea?!

Doar cu soapte ascunse-n trup
Doar cu false mangaieri.
Da-mi inima!am sa te invat sa zbori,
am sa te invat cum sa iubesti
si cum sa-mi ceri
Iubire.

Si-au trecut ani,si-au trecut vise
si-ai trecut tu.
Si-mi zambesti de sus,
acolo sus pe nori.
Ah,baiat prostut!
doar eu te-am invatat sa zbori.

Eu ti-am binecuvantat fiinta
te-am sarutat de mii de ori.
te-am invelit in durere,nu te-am uitat!
ai fost singurul meu dor,
Dar acum,copile,sti sa zbori!

un infinit si jumatate

Reneg absurditatea gandurilor mele. Refuz sa cred ca toate amintirele mele sunt prafuite si...sterse de timp. Mai nou uit cum e sa..uit. Uite cum e sa versi lacrimi si nu dor. Parca totul a incremenit si numai gandul imi zboara in abis. Suflete piedute si soapte de dragoste? Astea-s copilarii. Gandul ca il vrei langa tine si nu e...asta e cu adevarat durere. Incertitudinea? doar o perioada. Toti oamenii sunt copii si toti se joaca cu viata lor. Stropi de maturitate? Asta-i ploaia. Tacerea e cantec si nimicul e univers. Iubire,ura,dor...vise. Sinuciderea sufletului,ai auzit?Nimic mai mult. Inconstienta termina cu usurinta logica. Lupta dintre bine si rau?Doi copii care se bat pentru o acadea. Te-ai piedut vreodata in iluzii?Daca nu,atunci minti,caci e imposibil sa nu fi facut macar odata in viata asta...vine de la sine. Afara ninge si mie mi-e dor de el.Mintea mea incepe sa gandeasca singura si ma gandesc cum ar fi daca ar fi aici. Dar nu e...uite,si asta e o iluzie. Ne mintim singuri si care e folosul? secundele au vreun rost,lacrima are vreun sens? Tacerea...spune multe.
Ar fi o mie de intrebari pe care o mie de oameni si le pun in o mie de ani.Asta e absurditate! sa te pierzi in timp pentru nimic,dar mai sus am scris ca nimicul e viata. Trebuie doar sa sti cum sa visezi,caci pana la urma,nimic din ce vrei nu o sa fie. In cel mai bun caz,o sa fie un vis al dracu de real,care bineinteles o sa se spulbere in o mie de ... vieti. Ma dor cuvintele si mintea mea refuza sa creeze iluzii.Atunci e momentul in care constientizezi ca nu mai ai ce sa faci aici.
Crezi ca unul e mai special decat altul?inainte sa crezi asta,fa bine si gandeste-te daca sti cu adevarat ce inseamna 'special'. N-o sa stii,niciodata nimeni nu stie. Iluzii cat cuprinde.
Ne hranim cu iluzii,fiindca nimic din ce-am scris mai sus nu exista...sau poate nimic nu exista,dar asa revenim la teoria vietii. Toti traim in absurd si nimeni nu e mai special. Copii,luna si capsuni...asta-i tot ce-mi vine-n minte. Liniste? un haos total. Intreaba-te cine esti? nu o sa gasesti niciun raspuns cert fiindca nu exista niciunul.
Dragostea e pozie si toti sunt poeti. Cuvintele de dragoste sunt versuri si strofele cuprind un infinit si jumatate.

salvarea mea

"hey iuby...raman surprins ....stiu ca ai suferit enorm...dar...ejti geniala nu

trb sa suferi . u esti ingerasul meu si t bex enorm"

astea sunt cuvintele care mi`au dat putere atunci cand am cazut, si am crezut k nu mai pot merge mai departe. imi lipsesti. stiu ca ma iubesti. de ce stai departe? de ce hranesti suferinta? multumesc ca ma ridici atunci cand cad. multumesc pentru fiecaree imbratisare si pentru fiecare sarut. stiu sigur ca eu ti le`am furat pe cele mai dulci. multumesc pentru speranta care ink licareste in sufletul meu. multumesc ca ma iubesti!!

revoltator de dureros

nu mai rezist.nu mai pot. te rog sa ma ierti iubitu, daca renunt. pentru tine am luptat. pentru tine am trait. dar nu te mai am. nu mai am pentru ce trai. intelege`ma. in sufletul meu e doar... nu e nimic. esti tu peste tot. traiesti prin mine. te iubesc.
dooooamne cat te iubesc.te rog sa ma ierti. nu mai pot sa traiesc asa.tu iti poti imagina cum arata inima mea?
atata timp.... o suferinta continua.
m`am obisnuit cu ea.face parte din mine.
dar m`a macinat. nu mai rezist. intentionez sa pun punct.
cum vrei sa traiesc fara tine?

scrisoare catre MINE

Visez viata si incerc sa mi traiesc visul.
Inchid ochii si incep sa-l vad cum devine o realitate. Traiesc fiecare clipa si incerc sa savurez fiecare moment.


Suflete e minunat sa poti, in sfarsit TRAI.

aici si acolo.acum si atunci.

azi scriu din nou. despre dragoste. oare m`am indragostit? imi aduc aminte cum odata neincrezator m`ai intrebat: "oare ai sa ma iubesti mereu?oare am sa te iubesc mereu? oare vom fi impreuna 4 ever? oare de ce se intampla toate ? oare de ce lacrimile tale ... au cazut pe umarul meu?" Nu imi aduc aminte ce ti`am raspuns. Dar iti marturisesc acum... povestea asta m`a schimbat. A dat vietii mele un nou sens. A conturat un altfel de viitor. Pasesc neincrezatoare. Nu stiu ce va urma. Si ma inspaimanta ca nu esti. Cum am putut sa dau cu piciorul in tine? Sa te ranesc atat? cum am reusit sa te fac sa pleci? cum? Cand tu erai singura persoana care ma linistea. Cand ma luai in brate se facea liniste in jur. Apa inceteaza sa curga, vantul uita sa adie, soarele intarzie sa apuna, iarba inceteaza din crestere, fluturii se opresc din zbor, picurii de ploaie raman in nori, natura a amutit. Stiiam ca dupa ora 19 ma suni. Stiam ca pot sa iti zic tie orice. Si de multe ori imi varsam greata fata de toata lumea la tine in brate. Stiam ca pot sa plang. Sa rad. Sa tip, sa dansez. Sa fiu isterica. .Pasionala. Romantica. Enervanta. Sincera. Cu tine am putut fi asa cum sunt de fapt. Doar eu. undeva in departare au ramas amintiri... sperante, vise, intamplari, urme, dare... dincolo de mine, au ramas toate... eu ma departez. stiam, candva, ca orice ar fi eu am puterea sa unesc pamantul, daca ar crepa in jumate, iar tu ai fi pe o parte si eu pe alta....... dar acum... acum am obosit. am obosit sa traiesc in trecut. Totul sa sfarsit fara sa imi dau seama. fara sa realizez prea mult, k de fapt imi peird iubirea vietii. stii ca imi faci rau, ca plang, ca imi sfredelesti in carne cruda, stii? ..am incercat sa urc de atunci in albastrul crud si infinit al nemarginirii....acolo poate voi regasi inefabilul Vietii si sublimul Clipei...si....poate ....inca ceva....

te caut mereu...

Ma pierd in amintirile cu tine, doar ele imi dau sperante, doar ele ma mentin treaza... tu nu stii, nu stii... nu stii...

Stau in pat, citesc o carte, dar nu inteleg nimic. Randuri scrise, litere ce-mi fug prin fata ochilor plini de lacrimi... Fara tine sunt nimic... lumea mea mica e trista, iubirea nu e reala, iubirea nu exista, dragostea nu e nimic... ma doare inima

!

Ma uit la televizor si nu vad nimic, privesc luna noaptea... nu vad nimic... fara tine sunt nimic...

Inima mea, trupul meu, nu simte nimic. Fara tine ma simt ciudat! Rad, dar nu e rasul meu... e un ras isteric, plin de lacrimi, plin de suferinta.

Incerc sa fac orice, sa nu mai ajung acasa ca sa uit de tine, sa uit de noi... Parca totul imi aminteste de tine, de clipele cu tine!

Un club... o strada... o banca in parc... o plimbare, o strangere de mana, un sarut pasional furat... o mangaiere... o privire... un zambet...

Lacrimile dau navala pe chipul meu trist... si-mi este dor... imi este dor de tine...

jurnalul unei amintiri

Am ignorat atat de mult amintirile acestea pentru ca doar gandul la ele mi-era insuportabil. Le-am ascuns in colturi intunecate si le-am ferecat bine, cu lacate mari, pentru ca aveam nevoie sa stiu ca sunt puternica. Sa stiu ca nu-mi mai afecteaza existenta. Sa ma mint ca nu mai are importanta. Ca am putut trai la fel de bine si asa. Ca mi-a fost bine, ca toate acestea nu au lasat decat urme minore. La ce bune amintirile care te macina pe dinauntru ca o carie? De ce sa le pastrezi? De ce sa le revezi ca pe un film pus pe repeat? Si sa te doara. Sa-ti vina sa urlii toate cuvintele pe care le-ai tinut atat de adanc in tine pentru ca restul sa nu vada ca de fapt esti la pamant, ca aparenta raceala cu care tratezi lucrurile e doar o masca in fata slabiciunii pe care nici ei n-ar suporta-o. Dar sa nu poti, nici macar acum. Pentru ca ii iubesti prea mult ca sa le arati partea asta din tine. Pentru ca imaginea pe care si-au creat-o ar disparea in cateva secunde si nimeni si nimic, niciodata n-ar mai putea-o reinvia. Dar nu poti fara ele. Iti aduc aminte ca esti in viata, te tin in viata. Iti aduc aminte ca trebuie sa-ti demonstrezi tie in primul rand ca esti mai puternic decat orice pedeapsa primita de la destin. Pedeapsa pentru care nu erai pregatit atunci. Pedeapsa primita pe vremea cand nici macar nu stiai sensul acestui cuvant. Vine momentul in care le eliberezi. Nu le mai poti tine inchise. Vine momentul in care, oricat de teama ti-ar fi, trebuie sa-ti infrunti trecutul. Sa te maturizezi atat cat cere situatia respectiva, sa ignori faptul ca maturizarea asta a avut loc demult, fortat sh sa zambesti inca, pentru ca, orice s-ar intampla, copilul acela o sa te ridice din mocirla. Vine momentul in care fiecare imagine pe care ti-o amintesti te loveste, te doboara, te lasa greu, la pamant, cu sufletul in palme, resemnat ca oricine l-ar putea acum strivi cu un pas. Dar nu mai conteaza. Fiecare amintire e vie, fiecare imagine, chiar daca e putin stearsa, te duce in timpul pe care credeai ca l-ai uitat. Care pana nu demult iti era strain, nu facea parte din tine, din viata ta. Si zambesti. Zambesti cu lacrimile siroindu-ti; zambesti cu o durere pe care n-o inteleg multi, cu o seninatate care duce la nebunie. Un zambet rece, de sticla, ca de mort. Un mort viu, un suflet prins intre doua vieti. Acum mai mult ca oricand simti viata scurgandu-ti-se prin vene si ai curajul sa pronunti cuvantul acela. Totusi nodul din gat ramane, ca o piedica. O piedica sa-ti aduca aminte ca n-ai sa-i stii niciodata sensul, ca n-ai sa-l poti rosti niciodata tare, fara sa-ti tremure vocea, fara sa simti ca ti se inmoaie genunchii, fara sa-ti piara vocea, fara sa ramai fara aer. Pentru ca tu, n-ai sa stii niciodata adevaratul lui sens. Vine momentul sa privesti in urma si sa realizezi ca nu doar tu ai luptat cu amintirile, ca sacrifciile pe care altii le-au facut tocmai in numele acestora ti-au servit tie ca punct de sprijin. Ca suferinta pe care au indurat-o altii e semnificativ mai mare. Sh asta, din nou te face mai puternic, gata sa lasi din nou in urma tot ce te leaga de momentul acela, sa-ti vezi de drum, fara sa privesti o secunda inapoi, sa-ti reiei masca de om puternic, om care spune zambind „nu-i nimic, a trecut mult timp, nu mai conteaza” si sa-ti infigi un pumnal in suflet de fiecare data cand faci asta. Insasi ideea ca au fost si vor fi atatea momente in care absenta aceasta te-a macinat ca un parazit, ideea ca n-ai sa poti avea niciodata anumite sentimente, ca n-ai sa poti trai niciodata anumite momente, te lasa fara suflare, te impige pe marginea unei prapastii la fel de adanci precum moartea. Dar acum nu mai poti sa ignori. Nu mai pot sa le ascund. Sunt atat de aproape incat simt viata din ele. Sunt atat de putine incat imi vine sa strig de durere. De fiecare data mai putine. Se pierd in intunericul coltului in care le ascund. Iar absenta lor e infinit mai sfasietoare decat orice alta durere. Uitarea e cea mai mare pedeapsa pe care as putea-o primi. In momentul in care va disparea si ultima frantura, ma voi considera un om mort. Sec. Lipsit de viata, de trecut, de suflet. A fost nevoie de o perioada destul de lunga sa-mi dau seama ca amintirile sunt parte din ceea ce ma tine in viata si ca, odata la mai mult timp, e nevoie sa-ti deschizi sufletul sh sa le lasi la lumina. Pentru ca, desi e mai dureros decat orice lovitura, sh mai periculos decat o operatie pe cord deschis, iti reaminteste ce ai fost si cine esti.

cifre.ganduri.intrebari.

Nici nu mai stiu exact cand a inceput. Imi notasem data exacta pe peretii inimii. Scrijelisem cifrele cu deosebita atentie si erau atat de bine conturate incat stiam sigur ca n-am cum sa uit. N-am avut niciodata nevoie de vreo agenda sau vreun biletel care sa-mi aminteasca ziua sau noaptea in care te-am gasit. Fusese sclipirea aia pe care o ai o singura data in viata, cel mult de doua. Numaram doar zilele ce treceau pentru ca vroiam ca ele sa te faca sa-mi apartii mai mult. Pe atunci eram o naiva. Gaseam insemnatate pentru fiecare cuvant, gest si credeam ca nimic nu e intamplator. Nimeni si nimic nu mi-ar fi schimbat trairile, visele, dorintele, pasiunile, sau ma rog... tot ce ducea la tine. N-aveam timp nici sa respir pentru ca iubeam. Iubeam mai presus de orice. Iubeam mai presus de propria-mi viata. Si acum ma intreb daca nu cumva iubirea absoluta ucide. Dar n-am de gand sa filozofez sau sa scriu despre lucruri marete; si asta pentru ca n-am curaj, n-am talent. Dar totusi nu inteleg unde sunt cifrele? Ce s-a intamplat cu ele? Cine mi le-a sters sau cine le-a furat? Erau nopti in care ma gandeam doar la ele, nopti in sir le-am privit... cand dispretuitor, cand admirativ. Nu stiu daca mai stii cum sarbatoream ca nebuna implinirea inca unei zi sau luni. Aveam aniversarile mele de zi cu zi, fara invitati sau cadouri. Dar acum? Acum mi-au disparut cifrele... S-au dus dracu fara sa am vreo secunda la dispozitie sa mazgalesc pe-un colt de hartie ziua sau noaptea in care te-am gasit. Nu mai am prea multa nevoie de ele acum.... totul e inutil..pentru ca nu mai esti aici! :*:(:(

[ cateodata imi e atat de dor . si doare ]

Stii... mi'e relativ bine. N'am nimic, dar am dor de tine. Un dor de ala din cauza caruia ma rasuceam noaptea in pat, si din cauza caruia nu puteam citi mai mult de 10 randuri, ca imi aminteam de noi, si preferam sa inchid cartea decat sa citesc in gol. Un dor care crestea de fiecare data cand iti auzeam vocea sau iti citeam mesajele. Aveam impresia ca daca te vad o ora, daca te tin in brate si te sarut, o sa imi fie de ajuns. Dar asa'i cu impresiile. Niciodata n'o sa stii dinainte daca e destul sau e putin ceea ce iti doresti. Pentru ca atunci cand ramaneam doar noi doi, parca nu voiam sa se mai termine. Mi'era foarte bine, eram calda si tu ma atingeai mereu. Erai un pisic care tinea in brate un copilas rasfatat. Si simteam cum ma saruti, imi batea inima si mai repede si ma ghemuiam in tine. Cu cat te aveam mai mult langa mine, cu atat te voiam si mai mult.

Si atatea seri ma gandesc la noi doi impreuna si la zilele noastre perfecte. Imi place sa iti recitesc neincetat mesajele, sa mi le imaginez si sa le traiesc asa, in mintea mea. Imi place sa raman in tot timpul asta intr'o amorteala de aia placuta, sa las telefonul deoparte si sa visez in continuare. Fericirea nu'i ceva de neatins. Nu'i nici departe, nici imposibila.

eu sau tu?

m`am gandit la tine nonstop in ultimul timp. imi lipsesti enorm. si ma tem ca, cu cat mai mult am nevoie de tine, cu atat mai mult scad sansele sa te am.
nu te mai am!
tu ai plecat pe drumul tau, eu pe al meu.

Imi vine sa tip, sa urlu de dor. Imi lipseste asa mult atingerea ta si sarutul tau... o durere imensa m`a cuprins.
Ma straduiesc sa te uit, dar ma prin fiori cand imi aduc aminte....

Si totusi nu stiu ce ma deranjeaza mai tare: linistea din jurul meu sau spatiul imens care ramane gol langa mine?

Lipsa ta sau simplul fapt ca ai facut parte din viata mea?

Compromisurile pe care le-am facut sau propozitiile pe care nu le-am zis?

Saruturile pe care le-am adorat sau lipsa lor?

Trecutul sau prezentul?

Eu sau tu ?

Ca am crezut in tine sau ca acum nu mai cred in nimic ?

Oare ce doare mai tare?!

Singuratatea sau neincrederea ?

Dorinta sau neputinta de a schimba ceva?

wish you were here

azi m`am simtit ciudat de singura.
m`am gandit mult la tine.
..si la felul in care m`am maturizat.m`ai facut sa iubesc cu adevarat!a trecut asa mult timp de cand nu te`am vazut, dar te iubesc

.... nu pot sa ma vad langa altcineva decat langa tine.esti peste tot in gandul meu si mi`ai promis de atatea ori ca nu ai sa ma lasi singura niciodata. si eu cred ca esti acum cu mine. mi`e asa dor de momentele alea cand ma luai in brate, si ma simteam cu totul a ta, ma simteam asa de ocrotita, si simteam .ceea ce nu o sa mai simt niciodata....ca cineva m`a iubit cu adevarat.
iubitu,,,dar de ce ii asa?de ce nu sunt cu tine? stiu ca daca nu esti tu nimeni nu poate fi,,,,ti`am promis. nu pot sa imi stapanesc lacrimile,care imi curg neincetat. tzuku numa eu si D`zeu stie de cate ori adorm plangand, de cate ori te visez....si cat imi e dor de tine.as fi vrut sa nu ma mai trezesc niciodata din visele in care esti aici. cel mai bine imi e langa tine. nu stiu ce v`a urma, nu stiu cum va fi,,,dar stiu sigur ca ceea ce a fost,,


,,,a fost ceva real, ceva care niciodata nu voi regreta......

despre despartire

“La despartire Nu-i cere cadourile inapoi. E atat de meschin. Mai poti rememora fericirea mandra pe care ai incercat-o cand i le-ai oferit? Daca faci asta, n-o sa ramai cu nimic. Nici macar cu amintirile. Acum, poate ca iti vine s-o omori. Si sa te omori si pe tine. Milioane de feluri in care ai putea s-o ranesti. Niciunul dintre ele n-o sa-ti astampere setea. Sa ranesti femeia care ti-a ciopartit sufletul e ca si cum ai bea zeama de varza in desert. Dupa prima inghititura nu-ti va mai fi de ajuns un butoi intreg. Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curatza.Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei? Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin…Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine. In definitiv, cu cat vei ridica un zid mai inalt in jurul tau cu atat va fi mai bun cel care-l va sari. In cazul de fata, o alta femeie. Deschide-te oricui, fara oprelisti si curtea iti va deveni curand talcioc. Odata insa, zidul suferintei ridicat, vanatorii de chilipiruri care se vantura prin targurile suferintelor impartasite, se vor fi imprastiat care-ncotro. Apoi, dupa un timp, va veni o EA, destul de nebuna si vanjoasa, la fel de singura si abatuta ca tine si se va catara pe zid. Pana sus de tot. Si te va gasi acolo in curte, nefacand nimic, si se va uita la tine cum tai frunza la caini si nu mai speri sa fii gasit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou inceput: Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. Cocotata pe zid, fata-ti va zambi si se va da jos la tine si-o sa te invete din nou tot ce ai uitat. Un singur lucru n-o sa te invete: ca peste ceva timp, vei suferi din nou si-o vei lua de la capat, dar al naibii sa fiu daca nu asta ne e scris pe pamanturile astea pe care le semanam ca sa le culegem, o data pe an. Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci…”

Text preluat de pe blogul lui Tudor Chirila.